Care este marimea corporala ideala a unui porumbel
07:28, Miercuri, 17.12.2008
Care este marimea corporala ideala
Toti dintre noi cunoastem moda anilor `30 - `40 cand se cautau porumbeii cu corp mare - `deoarece doar acestia pot lupta impotriva conditiilor atmosferice nefavorabile`. Favorizarea acestui tip de porumbel a pornit de la maestrul Horvath Janos al carui gust pentru porumbeii mari si-a pus amprenta pe intreaga columbofilie maghiara. Ma simt obligat sa spun ca aceasta conceptie era impamantenita nu numai la noi, ci in intreaga lume.
In tarile in care concursurile s-au raspandit pe arii intinse, crescatorii si-au dat destul de repede seama de faptul ca un corp mare are o greutate in plus – balast – ceea ce influenteaza in mod negativ rezultatele sportive ale porumbelului. De acest lucru mi-am dat seama cand am observat ca majoritatea castigatorilor concursurilor importante aveau dimensiuni mijlocii, unii dintre ei fiind chiar mici. Ceea ce mi se pare interesant este faptul ca prof. Horn Arsen, inca din anul 1935 a ajuns la aceasta concluzie pe care a si amintit-o in lucrarea de dizertatie `Cauze ce influenteaza performantele porumbeilor voiajori`.
In urma masuratorilor facute asupra porumbeilor castigatori pe diferite distante, s-a ajuns la concluzia ca un corp mare si greu este un handicap pentru participantii la concursurile pe distante lungi.
In anul 1950, in Ungaria se concura pe zone mai restranse. Nu existau concursuri zonale, iar asociatiile concurau separat unele fata de altele. In conditiile in care la acea vreme – cu exceptia a doua-trei asociatii mai puternice – crescatoriile erau destul de slabe, nu era usor de facut o diferenta intre crescatorii, deci nimeni nu se intreba care sunt efectele negative ale marimii corporale. Mai tarziu, cand concursurile au inceput sa ia amploare, oamenii au fost curiosi sa vada cum arata cele mai bune pasari.
Am impresia ca eu am fost primul care a scris intr-o revista de specialitate despre influentele pe care le are marimea corpului asupra rezultatelor sportive. Afirmatia mea ca pasarile mai mari si mai grele raman in urma fata de pasarile de dimensiuni mai mici, a fost destul de greu de `digerat` de catre amatori datorita faptului ca ochii lor erau obisnuiti cu pasarile mari si frumoase. Astazi s-a schimbat optica radical. Este preferat tipul de porumbel mic, fara balast, mai rapid, deci mai modern. Cu ceva timp in urma existau doar pasari de 500-600 grame, dupa 5 ani acestia inca dominau in proportie de 60%, dar alaturi de ei puteau fi vazute din ce in ce mai multe pasari moderne, cu o osatura mai fina, porumbei a caror constitutie parca cereau o clasare. In 1970-1971 numai in mod exceptional puteai intalni un batran porumbel masiv. Timpul si rezultatele sportive au confirmat si in Ungaria ca cei mai buni porumbei campioni, cei mai rapizi fondisti nu se regasesc printre marile `gaste`, ci printre cei cu dimensiuni corporale mijlocii sau chiar mici.
Toate acestea nu sunt rezultatele unei mode, ci se datoreaza pur si simplu faptului ca crescatorul – in dorinta lui de a obtine pasari din ce in ce mai rapide, mai rezistente – il imperecheaza pe cel mai bun cu cel mai bun. Asa s-au nascut in crescatoriile celor mai capabili crescatori un nou tip de campion care, cu aspectul unui soim, lasa in urma vulturii. Din aceasta categorie de porumbei face parte si porumbelul lui Van Bruaene - `Jonge Stier` (fiul lui `Stier` care a castigat un tauras gras) care avea greutatea de 480 grame si care a castigat locul 1 de la distanta de 1000 km, sau `Tarzan`, cu greutatea de 450 grame care revine in prima zi de la San Sebastian (peste 1000 km), in conditiile unei lansari tarzii (ora 9 si jumatate). 450 de grame inseamna o greutate cu 100 grame mai mic decat tipul de porumbel prasit de Horvath Janos. De la John Wiemels (Ohio, USA) a ajuns la mine `Yankee`, tatal multor buni zburatori. Mama acestuia, porumbita nr. 452, rosie baltata, era printre cele mai bune pasari ale lui Wiemels, a castigat foarte multe concursuri, cel mai interesant fiind atunci cand a sosit de la distanta de 920 km, in prima zi de concurs, la ora 22.00. Singurul porumbel sosit in acea zi. Greutatea sa – 455 grame.
Aceasta greutate mica o au cei mai buni Delbari de curse lungi, adica aceia despre care se spune `mai bine mor in aer, dar picioarele lor nu ating pamantul pana cand nu ajung acasa`. In propria mea practica, cei mai deosebiti porumbei de distante lungi au fost: 45-495 `Ramona`, 61-207 `Hulam`, 64-421 `Hinto`, 65-455 `Fruszina` si nici unul dintre acestia nu a depasit 470 grame.
Dintre porumbeii altora mi-a ramas intiparit in minte campionul de fond al tarii, proprietatea lui Kovacs Istvan, femela `71`, care era printre primii 45 de la concursurile grele. Usoara ca un `fulg`, cu oase fine, o pasare nobila care, dupa parerea mea, nu are mai mult de 440 grame.
Alfonz Anker