Acuplarile libere sau gandite ?
00:44, Vineri, 27.06.2014
Acuplările libere sau acuplările gândite ?
Avantajele celor două metode şi...inconvenientele lor
Cu toate că nu avem la dispoziţie nici o dată statistică, credem că putem spune că marea majoritate a columbofililor procedează, în fiecare an, la acuplări pe care le putem cataloga ca gândite.
Foarte adesea, unii columbofili îşi petrec serile de iarnă făcând şi desfăcând, pe hârtie, cuplurile destinate reproductiei, în primăvară. Se întâmplă adesea ca anumiţi amatori, din dorinţa de a nu se umple cu foarte multi pui, nu reproduc din toţi porumbeii. Fie că dispune de o echipă de reproducători, fie că alege din echipa de zbor subiectele apte de a da produşii de calitate doriţi, persoana nu este capabilă (nici chiar în propria crescătorie) să cunoască rezultatul fiecarei acuplări, nici chiar pentru unele cupluri care deja au oferit un procentaj bun de pui reuşiţi. Nimic nu dovedeşte, într-adevăr, că anul următor produşii obţinuţi vor fi de aceeaşi calitate cu cei din anul precedent. Genetic vorbind, există prea multe lucruri care nu pot fi cântărite, cunoscute.
Dincolo de faptul că în lume nu există doi indivizi `biologic` identici, porumbelul nostru voiajor este el însuşi rezultatul unui număr aşa de mare de combinaţii, că este absolut imposibil să reproducem, plecând de la acelaşi cuplu, produşi cu o asemănare perfectă.
Cu titlu experimental noi am crescut, în cursul aceluiaşi an, 6 sau 8 perechi de pui de la acelaşi cuplu de porumbei: unii puii au fost total diferiţi de alţii, altii in schimb se asemanau destul de mult intre ei. Care sunt deci, avantajele acuplărilor libere ?
In acest din urma caz nu exista nici o constrângere asupra porumbeilor la momentul formării cuplurilor. Masculii şi femelele se plasează în crescătorie şi.....fiecare alege pe fiecare; femelele îşi găsesc masculul, uneori două femele fiind concurente, dar foarte adesea masculul face alegerea şi femela care este înlăturată se grăbeşte să răspundă altui mascul care aşteaptă singur în boxa sa. Pentru acest lucru este bine să dispunem de un numar de porumbei egal din fiecare sex.
Dacă subiectele sunt de mare calitate (întotdeauna presupuse de catre noi a fi bune, evident) şi dacă în crescătorie nu există o consangvinitate strânsă, metoda poate da rezultate bune. Metoda este periculoasă, însă, dacă consangvinitatea in crescatorie este strânsă.
Nu trebuie uitat, într-adevăr, că aceasta metoda de consangvinizare este o armă cu două tăişuri: ea permite să se fixeze la fel de bine calităţile, dar şi defectele. Cu toate acestea, metoda este necesară în columbicultură, în măsura în care se cunosc bine pedigreele tuturor porumbeilor.
După părerea noastră există şi un alt avantaj al metodei acuplarilor `libere`. Am putut constata că anumiţi porumbei manifestă o anumită aplecare pentru partenerul lor, câteodată însă, se observă şi contrariul. S-a observat că in oricare dintre cele doua situatii, masculul schimbă femela, zburând mai puţin bine decât cu femela sa cu care fusese imperecheat din anul precedent. În această privinţă nu avem dovezi, şi personal consider că porumbelul este mult mai ataşat de boxa şi crescătoria sa decât de femelă.
În ultimul rând, am impartit columbofilii în două categorii: `jucătorii de porumbei` şi restul. Credem că `jucătorii de porumbei` pot apela cu încredere la ceea ce noi am numit acuplări libere. Acuplare liberă pe care unii dintre crescatori, aceia care doresc să urmareasca evolutia coloniei lor indeaproape, au tot interesul să n-o aleagă şi să opteze pentru metoda acuplărilor gândite. Să vedem acum care sunt avantajele acestei ultime metode, a acuplarilor gandite.
Acela care vine să cumpere (uneori pentru sume mari) reproducători de la amatori cu reputaţie, va încerca să unească diferite `curente sanguine` identice pentru a obţine porumbei cu rezultate bune. Nimic nu dovedeşte, însă, că în dorinta sa crescătorul va reuşi la fel de bine ca cel de la care a cumpărat porumbeii. Cu judecată, însă, el trebuie să unească exemplarele în a obţine atuuri maxime în acest `joc` al său. In acest caz crescătorul nu consideră că trebuie să lase porumbeii să se acupleze singuri, fără gândirea sa, deşi....din dorinţa de a face foarte bine, se comit si greşeli. În plus, in numeroase cazuri acesti crescatori plătesc adesea prea scump plasând porumbeii fie în volieră, fie într-o crescătorie special rezervată pentru acest lucru. Nu este posibil să-i amestecăm cu echipa de zburători.
În ceea ce-l priveşte pe amatorul care doreşte să facă ceea ce noi numim `columbicultură`, intră în obligaţiile lui să practice acuplările raţionale. Este ceea ce constituie, în fapt, debutul `columbiculturii`, termen care în realitate nu semnifică nimic concret.
Toţi columbofilii practică columbicultura fără să ştie, exact ca dl. Jourdain....care scria proză fără să ştie. Într-adevăr, porumbeii lăsaţi să se împerecheze după voia lor, pot oferi sansa obţinerii unor produşi de valoare în aceeaşi măsură ca şi în cazul în care le impunem porumbeilor partenerii. El poate ajunge adesea fie un excelent porumbel voiajor, fie un reproducător mai mult decât mediocru, dar şi invers.
Atunci, unde sunt adevăratele avantaje ale metodei `raţionale` ? Ne gândim că ele stau în principal în faptul că amatorul are impresia `dirijării` coloniei sale, şi în încercarea sa de a `fabrica` în fiecare an porumbei buni, pleacand cu reproducători recunoscuţi pentru calităţile lor. Procedând astfel, el îşi poate lăsa liberi porumbeii pe durata iniţiativei lui şi dacă diversele lui combinaţii oferă rezultate bune, acesta este fericit şi convins că el este autorul succeselor....Este o manieră agreabilă care `ne face plăcere`, dar odată cu trecerea anilor şi a adunarii experienţei, trebuie să ne revedem concepţiile în acest domeniu şi să medităm mai mult la ceea ce marele campion belgian Victor Torrekens spunea adesea: `În cadrul acuplărilor, singura certitudine pe care o putem avea este aceea că trebuie să existe doi porumbei pentru a se naşte pui`. Cu toţii ignorăm ceea ce a constituit metoda sa personală, liberă sau raţională, dar el a mers foarte mult pe ea.
În final, ce sfaturi putem noi oferi ? Nici unul !
Fiecare columbofil va proceda aşa cum consideră de cuviinta. Nu stăpânim suficient de bine ştiinţa geneticii pentru a ne putea permite să o punem în slujba noastră. Marile progrese sunt obţinute după mai mulţi ani de cercetări în acest domeniu bine specificat, şi în sinea noastră suntem convinşi că ele ies la iveală numai datorită marilor descoperiri din medicină.