Articole
Sondaj
Licitatii / Vanzari
Intrebari
Concursuri / Clasamente
Uniuni / Cluburi
Galerie Foto/Video
Sfatul Medicului
Opinia Specialistului
Pagina principala Materiale Video Crescatorii Diverse English Section Chinese Section FRSC Expozitii For Fun Porumbei de top Comentariile etapei Pagina incepatorului Porumbei pierduti Romania In Direct Contact

Newsletter

Introduceti adresa de email pentru a primi ultimile noutati de la Romanian Racing Pigeons.
Ce parere aveti? Pretul unui porumbel este direct proportional cu valoarea sa?
Da
Nu
Nu stiu
Nu ma pot pronunta

Rezultate sondaj

Columbodromul FIVE STARS Dambovita
ACKA - porumbei de agrement si ornament
UNIUNEA COLUMBOFILILOR PROFESIONISTI DIN ROMANIA
Brieftaubenmarkt - Germany
Inscriere columbodroame Europa
Freialdenhofen & Sohne
Freialdenhofen & Sohnen - Germania
Welcome to DERBY CORABIA
Columbodromul PIGEON BEST - Prahova
Firma YU YING IMPEX SRL - Accesorii columbofile
Crescatoria TITA - ANDU
Crescatoria MUNTEAN VASILE - Sibiu
Campionul national domnul Bogdan Ciobanu, Suceava
Columbodromul international TRANSILVANIA
Columbofil Banc Marius Dej
Columbodromul GOLDEN RACE, Urlati, Prahova
Produse Porumbei CORABIA
Columbodromul SUPREM
Columbodromul SUN SEBASTIAN RACE Prahova
Columbodromul international BRASOV

Interviu columbofil cu domnul VICTOR OPINCARU, localitatea Comisani, UCPR DB, partea 1


14:12, Vineri, 20.01.2012



Interviu cu domnul VICTOR OPINCARU

Clubul „Victoria 2010 Comişani”, UCPR Dâmboviţa

Partea 1

 

 


Domnul Victor Opincaru, in crescatorie

 

RRP: Vă mai amintiţi la ce vârstă aţi avut primii porumbei?

V. Opincaru: De mic copil am avut porumbei. Practic, m-am născut cu ei în curte deoarece şi tatăl meu a fost columbofil şi creştea porumbei voiajori. Însă am început să concurez cu ei în nume propriu de prin ’98-’99. Primii mei porumbei de valoare au fost de la domnul Ungureanu Sima (Valea Voievozilor, Dâmboviţa) şi Dumitru Victor (Tătărani, Dâmboviţa). Pot spune că a fost o şansă imensă pentru mine că i-am întâlnit pe aceşti doi crescători, de la care am primit numeroşi porumbei sub formă de cadou. De la dl. Ungureanu am primit porumbei Kuypers, Jos Thone, Emiel Denys, Thomas Peeters, Stichelbaut şi Jan Aarden, în timp ce porumbeii proveniţi de la dl. Dumitru erau Marc Roosens, Janssen, Van Spitael şi Delbar. Ulterior, am încrucişat porumbeii din cele două crescătorii şi primele rezultate au apărut în 2001, când am avut primii porumbei în Expoziţia naţională. Aş dori să profit de această ocazie şi să mulţumesc acestor doi crescători pentru gestul dumnealor de a mă sprijini şi pentru cadourile oferite de-a lungul anilor. Păsările primite de la dumnealor s-au dovedit nişte reproducători foarte buni, urmaşii lor fiind prezenţi şi astăzi în crescătoria mea. 

 

RRP: Cum vedeaţi columbofilia pe atunci faţă de felul în care o priviţi acum? Care erau planurile dvs. la începuturi?

V. Opincaru: Priveam totul cu ochi de copil, mai ales că am participat la primele zboruri încă de pe vremea când eram elev în şcoala generală. Apoi am început să zbor porumbeii pe numele altui crescător din zonă. Unul dintre cei mai buni zburători la acea vreme era dl. Dincă Nicolae, un veteran al columbofiliei dâmboviţene şi un foarte priceput crescător. Cultiva cu precădere porumbei de fond şi maraton, mulţi dintre ei fiind aduşi de la regretatul Georgică Popescu. Pe atunci se zbura fără ceas constatator, exista doar unul singur la sediul asociaţiei din Târgovişte. La zborurile de fond, neavând alt mijloc de transport, te urcai pe bicicletă şi pedalai 15 km până în Târgovişte ca să introduci clema în ceas. Pe atunci se zbura numai din plăcere şi pasiune, nu existau tensiunea şi încordarea din ziua de azi. Acum, de la an la an ştacheta este ridicată tot mai sus, investiţiile sunt tot mai mari şi de aceea sportul columbofil a devenit o competiţie acerbă. Primul club la care m-am înscris a fost „Robert Venus” din Târgovişte. Pe atunci, dintre membrii clubului făceau parte domnii Andrei Marius, Liviu Ştefănescu, Ungureanu Sima, Dumitrache Nicolae, Hamza Valeri, crescători foarte apreciaţi. Eu doar speram să ajung la nivelul lor cândva. Problema mare de atunci era achiziţionarea de produse columbofile, de la accesorii până la suplimentele alimentare. Se găseau greu, erau puţine şi destul de scumpe.

 





 Impreuna cu fiul sau, Alexandru, si el foarte pasionat de columbofilie

 

RRP: Ne puteţi face o scurtă prezentare a activităţii dumneavoastră ca membru columbofil?

V. Opincaru: Aşa cum am spus, primul club în care m-am înscris a fost „Robert Venus”, în 1999, unde am activat până în 2003. Apoi am venit mai aproape de casă şi m-am înscris în clubul din localitatea Ulmi. În 2010, împreună cu ceilalţi crescători din localitatea noastră, am pus bazele clubului „Victoria 2010 Comişani”, în cadrul căruia deţin funcţia de tehnic sportiv. 

 


 

RRP: În prezent, care sunt suşele de porumbei pe care le deţineţi?

V. Opincaru: Deţin porumbei pentru toate categoriile de zbor. Pentru viteză şi demifond am adus, printre altele, porumbei de la domnii Petrescu Dumitru (Vlădeni, Dâmboviţa) şi Marius Andrei (Vulcana Pandele, Dâmboviţa), din suşele Van de Pasch, Janssen, Van Loon, Drapa, Van Dijck, Piet Manders şi Sangers. Pentru fond şi maraton sunt porumbeii din liniile mai vechi, şi anume Emiel Denys, Marc Roosens (din porumbeii d-lui Sotir Ion, via Dumitru Victor), Thomas Peeters, Jos Thone, dar şi Meulemans, Devos şi Frans LeBoeuf. Pe toţi aceşti porumbei i-am lucrat numai în încrucişare. Nu am apelat la consangvinizare pentru că nu am timp, spaţiu şi mai ales răbdare să aplic această metodă de reproducţie. 

 

RRP: Care suşă sau combinaţie de suşe v-a adus cele mai mari satisfacţii?

V. Opincaru: Cele mai bune rezultate le-am obţinut cu porumbeii Emiel Denys, Thomas Peeters şi Jan Aarden, provenind de la dl. Ungureanu Sima. Aş putea nominaliza aici doi masculi care la mine pur şi simplu au făcut carieră ca zburători. Este vorba despre 507015 - 2002, mascul gut şi 507016 - 2002, mascul albastru, porumbeii prin venele cărora curge 50% sânge Emiel Denys. Chiar dacă au serii consecutive, nu există nici un grad de rudenie între ei. Pe primul dintre ei, „15”, îl mai am şi acum, fiind retras la reproducţie, şi a excelat la categoriile AS, Fond şi Mare fond. Cel de-al doilea a fost un excelent zburător la Viteză şi Demifond. În prezent, cele mai bune rezultate le-am avut cu o fiică din „16”, seria 901003 - 2007, şi fratele ei 655510 - 2006. Amândoi au fost prezenţi în expoziţiile naţionale la categoriile Viteză, Demifond şi General.

 


Alexandru Ionuţ, în vârstă de 17 ani, fiul d-lui Opincaru

Îşi ajută tatăl ocupându-se de antrenamentul şi hrănirea porumbeilor dimineaţa

Responsabil în cadrul clubului de componenta electronică în timpul îmbarcărilor şi desigilărilor

 

RRP: Aveţi o categorie de zbor preferată?

V. Opincaru: Îmi plac toate categoriile în aceeaşi măsură pentru că eu aştept porumbeii cu aceleaşi emoţii şi de la un zbor de viteză, şi de la unul de fond. Anul acesta, spre exemplu, am participat la toate cele 23 de etape din planul de zbor cu maturii şi la cele 9 etape de zbor cu puii. Şi toate acestea în condiţiile în care deţin un lot restrâns de zburători. În 2011, am început sezonul cu 26 de exemplare mature şi eu zic că am obţinut rezultate destul de bune la toate categoriile.

 

RRP: Ne puteţi prezenta pe scurt crescătoria? (număr compartimente, orientare, materiale folosite, sistemul de ventilaţie)

V. Opincaru: În prezent, am 4 compartimente: două pentru zburători, unul pentru pui şi un compartiment cu volieră pentru matcă. În total, aproximativ 8 m lungime. Am 20 de boxe pentru văduvi, 36 de odihnitori rastel pentru pui şi 10 boxe pentru matcă. Nu am grătare pe jos, ci doar în boxele zburătorilor, iar curăţenia este efectuată zilnic. Ca materiale de construcţie, am folosit cheresteaua de brad pentru pereţi şi podea, în timp ce faţada este din OSB pentru o mai bună izolaţie împotriva ploii. Faţada este închisă, aerul intrând doar prin sputnice şi o mică gură de ventilaţie poziţionată în partea de jos. În felul acesta nu se creează curenţi puternici, iar aerul viciat este evacuat printr-o deschizătură în tavan, aflată undeva în partea de mijloc. Crescătoria este orientată spre Est deoarece vreau să prindă soarele de dimineaţă. Consider că acest lucru este foarte important pentru forma zburătorilor. Apoi, în lunile de vară, când temperatura la amiază creşte peste 30 de grade, în interior este deja umbră şi o atmosferă plăcută.

 

 

Crescatoria

  

RRP: Pe ce aţi pus accent atunci când aţi construit-o?

V. Opincaru: Până în 2008, crescătoria era construită la nivelul solului, având şi o volieră amplasată direct pe sol, fără grătar sau plasă. Din cauza aceasta am avut multe probleme cu viermii intestinali, lucru care a afectat vizibil performanţele porumbeilor. Din 2008, am amplasat crescătoria deasupra garajului şi am renunţat la volieră, problemele cauzate de paraziţii intestinali dispărând definitiv. Drept dovadă, din acel an au început să apară şi rezultatele şi porumbeii în Expoziţiile naţionale. Totodată, atunci când am construit noua crescătorie, am urmărit să nu am faţada prea deschisă. Ca atare, lumina este mai puţină pentru că zbor la văduvie. În interior pătrunde lumină naturală doar prin sputnice şi gemuleţele din dreptul sputnicelor.

 

RRP: Pe ce rută de zbor concuraţi actualmente?

V. Opincaru: În 2011, am zburat viteza şi demifondul în Bulgaria, iar fondul şi maratonul în Ucraina, cu etapa derby la Donetsk. În 2010 am zburat Polonia de Est, iar în 2009 Polonia de Vest. Cea mai bună rută mi s-a părut Ucraina ca procentaj al porumbeilor sosiţi. Cea mai dificilă a fost Polonia de Vest, cu zboruri de fond de la Presov, Busko-Zdroj, Lodz, Bialistok sau Torun. Din cauza faptului că porumbeii întâmpinau lanţul muntos aproape extenuaţi, când mai aveau cel mult 100 km până acasă, cădeau pradă foarte uşor păsărilor răpitoare. În concluzie, am zburat porumbeii pe toate rutele şi pot spune că au venit bine din orice direcţie. Iar unii dintre zburătorii mei actuali au zburat pe toate cele trei rute.

 


    O parte dintre porumbeii de reproductie

 

RRP: Consideraţi că porumbeii care zboară pe munte prezintă trăsături distincte faţă de cei zburaţi pe câmpie?

V. Opincaru: Eu am zburat aceeaşi porumbei şi pe munte, şi pe câmpie, iar rezultatele nu au fost foarte diferite. Talia mijlocie ar fi idealul unui porumbel din punctul meu de vedere. Eu am încercat să clădesc porumbei care să zboare bine de la 100 la 900 km. Unii spun că bălţaţi, roşii sau argintii nu rezistă prea mult dacă sunt zburaţi peste munte. Eu am avut şi am destui porumbei cu astfel de culori şi am constatat că un porumbel în formă bună nu se lasă prins. Tocmai de aceea las porumbeii să zboare toată iarna, nu-i închid în sezonul rece. Bineînţeles, dacă vremea nu permite, rămân închişi în ziua respectivă. 

 


 

 

 


 Reproducatorii, in asteptarea zilelor insorite de vara

 

 


 

 

 


 

 

 

Un cuplu de matca de "viteza" - origine Petrescu Dumitru

 

 

 

Un mascul foarte bun reproducator

 

 

 

Un mascul superb şi un reproducător excelent de Jan van de Pasch x Bertie Camphuis

din crescătoria d-lui Marius Andrei

 

 

 

Femela Van de Pasch

 

 


Alături de mascul se află perechea sa, o femelă Jan van de Pasch din crescătoria d-lui Dumitru Petrescu

Interviu cu domnul Petrica COCOS - Bucuresti - partea a 2-aCrescatoria domnului Ionut ANTON - Focsani, FCPR VranceaInterviu cu domnul Buliga Gheorghe - localitatea Arbore - Suceava - partea 1Interviu cu domnul Kalnoki Endre – FCPR Sighisoara, judetul Mures, partea a 3-aFreialdenhofen si fii din Aldenhoven (Germania) - partea 1
Nume
Email
Comentariu
Cod securitate
Cod securitate

Contact - Regulament
Copyright © 2008 - 2021 RRP. Toate drepturile rezervate.