Articole
Sondaj
Licitatii / Vanzari
Intrebari
Concursuri / Clasamente
Uniuni / Cluburi
Galerie Foto/Video
Sfatul Medicului
Opinia Specialistului
Pagina principala Materiale Video Crescatorii Diverse English Section Chinese Section FRSC Expozitii For Fun Porumbei de top Comentariile etapei Pagina incepatorului Porumbei pierduti Romania In Direct Contact

Newsletter

Introduceti adresa de email pentru a primi ultimile noutati de la Romanian Racing Pigeons.
Ce parere aveti? Pretul unui porumbel este direct proportional cu valoarea sa?
Da
Nu
Nu stiu
Nu ma pot pronunta

Rezultate sondaj

Columbodromul FIVE STARS Dambovita
ACKA - porumbei de agrement si ornament
UNIUNEA COLUMBOFILILOR PROFESIONISTI DIN ROMANIA
Brieftaubenmarkt - Germany
Inscriere columbodroame Europa
Freialdenhofen & Sohne
Freialdenhofen & Sohnen - Germania
Welcome to DERBY CORABIA
Columbodromul PIGEON BEST - Prahova
Firma YU YING IMPEX SRL - Accesorii columbofile
Crescatoria TITA - ANDU
Crescatoria MUNTEAN VASILE - Sibiu
Campionul national domnul Bogdan Ciobanu, Suceava
Columbodromul international TRANSILVANIA
Columbofil Banc Marius Dej
Columbodromul GOLDEN RACE, Urlati, Prahova
Produse Porumbei CORABIA
Columbodromul SUPREM
Columbodromul SUN SEBASTIAN RACE Prahova
Columbodromul international BRASOV

Interviu cu domnul Dumitru Petrescu, UCPR Dambovita, partea a 3-a


00:16, Joi, 18.08.2011

Interviu cu maestrul columbofil domnul DUMITRU PETRESCU,

localitatea Vladeni, UCPR Dâmboviţa

- partea a 3-a -

 

 


 



 

RRP:  Sunteţi un crescător răbdător cu porumbeii?

D. Petrescu: Da, sunt foarte răbdător. Puii tardivi îi ţin chiar şi 1 an şi jumătate fără să-i zbor pentru că am descoperit mulţi zburători de top printre tardivi. Nu ştiu care ar fi explicaţia, dar se pare că cei din seria a 2-a, a 3-a sau chiar scoşi mai în toamnă sunt mai buni decât cei din prima serie. Însă chiar dacă aceşti tardivi nu îi zbor, îi antrenez în privat ori de câte ori am ocazia şi timpul îmi permite.  

 

RRP:  La ce dată vă împerecheaţi porumbeii (atât matca cât şi zburătorii)?

D. Petrescu: În jurul datei de 15-20 martie. Eu nu reproduc pui din văduvi pentru că nu am observat nici o diferenţă între rezultatele unui văduv care doar a clocit şi unul care a crescut 1-2 pui. Sunt crescători care susţin că văduvul care creşte un pui intră mai repede în formă, însă eu nu sunt de acord cu această teorie. Contează antrenamentul, hrana oferită porumbelului şi modul în care o administrezi, contează motivaţia. Eu elimin femelele care nu sunt drăgăstoase cu masculii pentru că nici masculul respectiv nu va avea atracţie faţă de cuib dacă femela lui e mai apatică. Am văzut unii crescători care îşi împerechează foarte devreme reproducătorii, astfel încât să aibă deja o primă serie de pui înţărcată prin februarie. Numai că şi aici este un dezavantaj pentru că puiul scos devreme, dacă nu e supus sistemului obscurizării, va năpârli ultimele remige în plin sezon competiţional. Alţii spun că reproduc foarte devreme pentru a avea pui cât mai maturi în toamnă, însă puiul rămâne pui, cu el trebuie făcut şcoală, nu concurs. Trebuie menajat când e mic, altfel îi iei mult din vlagă, iar sezonul următor va concura foarte slab.

 

 




 

 

RRP: Cât de des vă antrenaţi maturii înaintea sezonului competiţional? De la ce distanţe? Îi antrenaţi şi între etape?

D. Petrescu: Primul antrenament îl fac din apropiere de Ploieşti, aproximativ 15-20 km, şi repet de 3-4 ori. După care cresc distanţa de antrenament. Fac atât lansări în stol, cât şi individuale. Cele individuale sunt mai rare pentru că timpul nu îmi permite. Am observat că antrenamentele pentru fonduri sunt mai reuşite pe înserate. La un concurs de fond, cu lansare dimineaţa, porumbelul ajunge spre seară în apropiere de casă. În timpul antrenamentului pe înserate, soarele bineînţeles că va fi spre apus, porumbelul asociind astfel poziţia soarelui cu direcţia de zbor. În timpul concursului, el va ştii că în acel moment al zilei se află aproape de casă şi va trage mai tare.

 

 


 

 

RRP: Care este metoda de zbor folosită?

D. Petrescu: Zbor văduvia totală şi foarte rar se întâmplă să las câte un partener acasă. Fac asta mai mult cu tardivii pe care nu îi zbor şi cu acei porumbei care nu se prezintă bine. Revenind un pic la tardivi şi la calitatea acestora, experienţa mi-a arătat că 1 din 10 tardivi va fi un super zburător, cu condiţia să aibă origine bună. Însă trebuie avută multă răbdare cu ei. Am avut 3-4 zburători excepţionali, scoşi în toamnă. În primul an, deci ca yearling, îl angajez la câteva concursuri pentru a căpăta experienţă. Abia în anul al doilea acel tardiv îşi va arăta valoarea.

 

 


 

 

RRP: Ne puteţi spune câteva amănunte despre felul în care vă motivaţi porumbeii?

D. Petrescu: Zburând la văduvie, toată motivaţia e dată în general de atracţia dintre mascul şi femelă, porumbeii bătrâni motivându-se mai bine. Eu mă joc cu ei, îi iau în mână, le dau drumul, ei încep ritualul împerecherii şi aşa mai departe. Vorbesc cu ei, introduc masculii în coşuri, femelele se urcă pe coş şi încep să cânte. Practic, un porumbel bătrân ştie ce are de făcut, ştie jocul cum s-ar spune. În schimb, tinerii sunt mai colerici, trebuie să-i alergi ca să-i prinzi, în boxă masculii sunt agresivi cu femelele. 

 

RRP: Cât timp îi lăsaţi împreună înainte de îmbarcare? Dar la sosire?

D. Petrescu: Îi las atâta timp cât eu consider că sunt motivaţi. Pot fi 3 minute, pot fi 10 minute, depinde de fiecare porumbel în parte. Unii se motivează imediat şi trebuie să fiu atent să nu se calce. Pe aceştia îi retrag imediat şi îi bag în coş. La întoarcere, depinde de concurs cât timp îi las împreună. După un concurs uşor, îi las o oră, maximum două. Alteori îi las mai mult, dar şi aici trebuie să fiu atent pentru că altfel se calcă prea des şi femela va oua.

 

 


 

 

RRP: Care consideraţi că se motivează mai uşor, masculii sau femelele?

D. Petrescu: Ambele sexe, dar parcă femelele se motivează mai uşor, mai ales cele bătrâne şi cu experienţă, care ştiu imediat ce urmează şi ce au de făcut numai când mă aud că intru în crescătorie şi văd coşurile pliante.

 

RRP: Dacă simţiţi că un porumbel nu este în formă, îl mai angajaţi?

D. Petrescu: La etapele uşoare îl angajez, dar la cele grele risc să-l pierd şi îl las acasă. Mai ales pe cei care se întorc loviţi de la câte un concurs nu are rost să-i angajez pentru că sigur se vor pierde. Totuşi, dacă sezonul e la început şi porumbelul respectiv a zburat doar câteva etape, o pauză mai lungă de 2-3 săptămâni înseamnă ratarea întregului sezon pentru acel porumbel. Dacă sezonul e mai avansat, după 2-3 etape de pauză acel porumbel va începe să vină bine, cu condiţia să fie un exemplar valoros.

 

 


 

 

RRP: În crescătoria dumneavoastră, care ar fi semnele care „trădează” forma de vârf a porumbeilor?

D. Petrescu: În general, poţi recunoaşte forma sportivă atunci când porumbeii arată sănătoşi, au un penaj impecabil, cântă etc. Însă fiecare are un temperament aparte, unii mai calmi, alţii mai iuţi, deci trebuie să-i cunoşti bine pentru a-ţi da seama când sunt în formă maximă. Din punctul meu de vedere, porumbelul trebuie să fie cât mai calm. Spre exemplu, pe femela care în 2010 a fost campioană la categoria demi-fond palmares 5 ani o simţeam că este în formă chiar de când intram în compartimentul ei ca să o duc la mascul. Ştia ce urmează şi ce are de făcut de cum mă auzea că deschid uşa şi vedea coşul pliant. Venea singură la mine, se urca pe cuşcă, era foarte blândă. Însă fiecare porumbel e unic, fiecare are modul său aparte de a-ţi arăta că este în formă. Dar îi poţi recunoaşte uşor că sunt în formă după strălucirea penajului, după acea sclipire din ochi. Un porumbel adormit, fără chef, e clar că nu va da randament etapa respectivă.

 

 


  

 

RRP: La întoarcerea din concurs la faceţi întuneric în compartiment?

D. Petrescu: Da, dar numai după ce retrag femelele, spre seară. E important să le oferi linişte pentru a se odihni după concurs.

 

RRP: În cariera dumneavoastră, cu cine aţi obţinut rezultate mai bune, cu masculii sau femelele?

D. Petrescu: Cu ambele sexe, dar ca procentaj se pare că am avut mai multe femelele bune. Aici nu e o regulă şi lucrurile diferă de la o crescătorie la alta, însă din experienţă am observat că femelele sunt mai constante.

 

 


 

 

RRP: Ne puteţi spune câteva cuvinte despre metoda dumneavoastră de hrănire a porumbeilor? (amestecuri folosite, dozaj, hrănire sau nu la saturaţie, depurativ).

D. Petrescu: Iarna folosesc multă orzoaică şi merg până la 60-70% din amestec. E orzoaică de toamnă, pe care o cultiv eu însumi. Din cauza pădurilor din zonă, sunt nevoit să ţin porumbeii închişi foarte mult timp iarna, iar aceştia se îngraşă dacă hrana este prea bogată în carbohidraţi. Le mai dau drumul afară când vremea permite, însă sunt ulii peste tot şi nu pot risca prea mult. Avem în zonă o femelă de uliu care face ravagii de câţiva ani, mai ales la pui. Nimeni nu a reuşit să o prindă, este foarte vicleană. Aproape în fiecare zi o văd când se lasă spre pădure cu prada în gheare.

 

La ieşirea din iarnă, reduc treptat depurativul şi adaug amestec de concurs sau reproducţie. Dacă nu procedez astfel,  flora intestinală se dereglează, mai ales din cauza mazării, care în amestecul meu de reproducţie nu depăşeşte 20%. Un salt brusc de la amestec depurativ la unul bogat în leguminoase afectează porumbeii, mai ales pe cei sensibili. Acesta este momentul când mulţi porumbei se îmbolnăvesc, şi nu din cauza vreunui virus sau bacterii, ci tocmai din cauza hrănirii iraţionale. Folosesc şi rapiţă, dar aceasta nu depăşeşte 2-3% din amestecul de creştere. Inul e foarte bun în perioada năpârlirii, mai ales pentru pui, şi se încadrează între 5-8%. Zburătorilor nu le dau in sau rapiţă, aceste sortimente sunt excluse din meniul lor în timpul sezonului competiţional. Şofrănaşul alb este indicat mai mult pentru concurs, cel gri pentru hrănirea puilor. La fel şi sorgul, cel roşu se foloseşte mai mult la matcă, cel alb pentru zburători.

 

 


 

 

Pe văduvi îi hrănesc cu un amestec de concurs fără mazăre, dar foarte variat. Deci o mâncare bună şi la discreţie. Iar porumbeii nu se îngraşă tocmai pentru că primesc o hrană consistentă. Mănâncă puţin deoarece hrana variată îi satură repede şi nu au probleme cu surplusul de greutate. La fel se întâmplă şi cu noi, oamenii, după o friptură ne săturăm imediat, în schimb organismul cere o cantitate mare de hrană dacă mâncăm doar varză sau spanac, spre exemplu. În ce priveşte amestecul depurativ, cel mai bun mi s-a părut cel produs de Gaby Vandenabeele, însă la noi se găseşte foarte greu sau deloc şi este şi destul de scump.

 

 


 

 

 


 

 

 


Interviu columbofil cu tandemul NECULA IONUT + TATAL, UCPR Pitesti - jud. Arges - partea a 2-aInterviu dl. Burca Ionut Sebastian, FCPR Arad, partea a 5-aInterviu columbofil cu doamna MARTHA VAN GEEL - Olanda - februarie 2014Interviu cu maestrul Mihai Vasiliu - Botosani - partea a 3-aInterviu cu domnul FLORIN LAZARICA, ASC Gyosport Bucuresti, partea 1
Nume
Email
Comentariu
Cod securitate
Cod securitate

Contact - Regulament
Copyright © 2008 - 2021 RRP. Toate drepturile rezervate.