Dr. Bilius Mircea - articol columbofil `Cainele si porumbelul`

 

 

 

Intr-o lume oripilata de terorism, executii, rachete nucleare, atentate sinucigase, kamikaze, cancer, la tot pasul drame funeste, doresc sa redau o intamplare adevarata de o mare sensibilitate si patetism, o relatie dintre doua fapturi incarcata de o inexprimabila gingasie, un exemplu pentru noi oamenii care din nefericire, prin atitudinile si comportamentul nostru, de multe ori ne privam tocmai de scopul sacru al existentei care este umanitatea.

Intr-una din zilele lunii august 2007, Mazarache Gheorghe, un gospodar din satul Berchisesti, judetul Suceava, s-a trezit in curte cu un porumbel voiajor scapat din ghearele unui erete. Porumbelul sangera, fiind puternic stresat de atacul rapitoarei. L-a ridicat de jos si a vazut ca gusa si tesutul muscular de la piept erau sfasiate de ghearele uliului. Pe penajul insangerat de la gusa se prelingeau boabe. Gospodarul nostru a luat un ac cu ata de papiota si cum s-a priceput a cusut gusa si a uns apoi rana cu untdelemn. Pe piciorul drept al porumbelului se gasea un inel cu initialele 0099-03/9205 SK, iar pe piciorul stang era aplicata o clema de plastic (clema magnetica ce se aplica pe piciorul porumbeilor voiajori ce participa la concursurile columbofile).

Om inimos si cu mare dragoste fata de animale si pasari, gospodarul nostru a dat drumul apoi porumbelului. Surpriza insa, acesta nu a plecat ci a zburat si s-a asezat pe casa. De aici incepe miracolul ! Ziua porumbelul statea pe casa sau pe standola din curtea gospodarului, iar seara cobora jos, in curte, ciugulea boabe, se ducea la cainele Ciorapel, bea apa din vasul acestuia si apoi intra in buda lui. Cu o politete greu de explicat, Ciorapel iesea din buda cedand-o pe timpul noptii porumbelului. Dimineata porumbelul parasea cusca si poposea pe casa, seara se reintorcea in garsoniera lui Ciorapel. A fost musafir nocturn pana intr-o zi cand un columbofil din Berchisesti, vazand singuraticul porumbel voiajor pe casa gospodarului l-a intrebat uimit ce este cu acesta si a auzit incredibila intamplare. Columbofilul nostru a inteles repede ca este vorba despre un porumbel voiajor slovac ratacit la un concurs si ranit apoi de un uliu. A cerut porumbelul gospodarului si l-a dus la sediul Asociatiei Columbofile Suceava. Acum porumbelul primeste ingrijirile necesare si se gaseste in voliera presedintelui Asociatiei Judetene, protejat de rapitoare si intemperii.

Subtilitatea cu adevarat incredibila a comportamentului inteligent al porumbelului isi gaseste desigur ratiunea si intelegerea noastra. Noaptea, in cusca lui Ciorapel gasea siguranta unui adapost cu paznicul perfect pentru a fi protejat de rapitorii nocturni cum sunt: jderii, dihorii, pisicile, sobolanii etc.. Actiunea porumbelului se justifica prin comportamentul sau inteligent, dar se naste insa o alta intrebare la care practic nu reusim sa gasim o explicatie. Atitudinea, amabilitatea lui Ciorapel care de obicei nu accepta in perimetrul lantului sau nici macar pasarile din curtea gospodarului.

Sunt un sexagenar pasionat din frageda copilarie de porumbei. In decursul practicii mele columbofile am efectuat numeroase observatii privitoare la comportamentul inteligent al porumbelului si am publicat numeroase ipoteze referitoare la orientarea calatorilor in zborul spre cuibare. Credeam ca am reusit sa ma apropii de intelegerea unor particularitati ale comportamentului inteligent al porumbelului calator, dar intamplarea pe care am relatat-o, complexitatea relatiilor dintre cele doua fapturi, pur si simplu ma copleseste.

Lecturile columbofile, interpretarile, diversele ipoteze pe care le-am enuntat pe parcursul unei vieti consacrata porumbelului calator devin sarace in fata unei intamplari extrem de simple, dar atat de neobisnuite.

Sincer, cred ca este vorba numai de vointa Bunului Dumnezeu care in gratitudinea Sa, a ocrotit aceasta celesta faptura aureolata de gingasie si taina.