Interviu cu maestrul columbofil, domnul LUCIAN IORDACHE, FCPR Bucuresti, partea a 4-a

23:17, Sambata, 01.10.2011

Interviu cu maestrul columbofil, domnul LUCIAN IORDACHE, FCPR Bucuresti

- partea a 4-a -

 Alaturi de "Negrul batran", cel mai iubit si apreciat porumbel al crescatoriei

RRP: Unui tanar care in acest moment s-ar apuca sa cultive porumbei voiajori, ce sfaturi i-ati da? Cu ce porumbei sa inceapa, de unde sa si-i procure, cu ce numeric sa ia startul etc.?

L. Iordache: In primul rand daca respectivul este copil de liceu trebuie sa puna mana si sa invete serios carte pentru a se dezvolta mai intai profesional si intelectual. Paralel cu activitatile lui scolare se poate apuca si de porumbei, bineinteles daca ii iubeste foarte mult.

RRP: Dar crescatorul de la care isi achizitioneaza primii porumbei sa fie din zona lui sau poate fi de oriunde din tara? Conteaza ruta pe care au zburat porumbeii inainte?

L. Iordache: Nu conteaza ruta. Aici pot sa va dau un exemplu simplu care poate sa va faca o trimitere directa catre aceasta situatie: personal l-am detinut pe porumbelul cu seria 672, care era un fiu din albastrii mei si care a zburat foarte multe concursuri de maraton,  inclusiv Gdansk-ul, si pe acest porumbel, inclusiv pe un fiu din “Negrul batran”, i-am angajat si pe ruta Ardeal, desi ei erau zburati foarte mult pe Moldova. Pe acesti doi porumbei i-am angajat pe ruta de vest si cu porumbelul 672 am obtinut chiar locul 6.

RRP: Domnule Iordache, din experienta dvs. columbofila de pana acum ce parere aveti: porumbeii ies din forma dupa o scadere prea brusca a temperaturii?

L. Iordache: Da, ies din forma si trebuie tinut cont de acest aspect.

RRP: Daca v-ati mai naste a doua oara, v-ati mai apuca de porumbei?

L. Iordache: In opinia mea columbofilia este un sport nobil, placut, care iti solicita si gandire. Nimic nu este intamplator in sportul columbofil. Unui porumbel trebuie sa ii acorzi multa tandrete, sa il intelegi, sa il simti. Altfel nu obtii rezultate cu el.

RRP: Parerea mea este ca dvs. ati intrat intr-o oarecare comuniune, o legatura sufleteasca cu porumbeii.

L. Iordache: Intr-adevar, eu am ajuns la abilitatea de a comunica cu porumbelul, cu pasarea in general. Dar pe de alta parte este si o chestiune care nu poate fi explicata in cuvinte.

RRP: O alta intrebare pentru dvs. acum: considerati ca zborurile pe munte sunt mai dificile decat cele pe campie?

L. Iordache: Da, sunt mai dificile. Exact ca si diferenta dintre un sportiv care alearga 1000 m pe o pista fara obstacole si un altul care este obligat sa alerge tot 1000 m dar pe o pista plina de obstacole. Cu toate ca in ultimii ani am zburat porumbeii de ruta de vest (adica pe Ardeal) cred ca in perioada urmatoare voi renunta la aceasta ruta de zbor pentru ca imi este mai apropiata ruta de zbor pe Moldova.

RRP: Dar parerea mea este ca dvs. sunteti mai dezavantajat in ceea ce priveste intrarile in Bucuresti ale porumbeilor care zboara pe Moldova.

L. Iordache: Eu cred ca un clasament comun pentru toti crescatorii din Bucuresti se poate realiza la ultimele etape de zbor dintr-un sezon, atunci cand exista mai putini porumbei angajati. Altfel, la primele etape de zbor, atunci cand exista multi porumbei angajati, nu ma pot compara cu un crescator care are intrarea in Bucuresti exact pe deasupra locuintei lui.

Este o chestiune cat se poate de normala si de logica. Opinia mea este ca toti crescatorii din Bucuresti trebuie sa lase orgoliile deoparte si sa se aseze la masa negocierilor si sa se coordoneze sub aceeasi umbrela.

RRP: Sunteti pentru o ruta de zbor pentru toti crescatorii din Bucuresti?

L. Iordache: Da. Pe Moldova, dar cu doua clasamente separate in primele etape de zbor.

RRP: Sunteti amabil acum sa ne spuneti cateva cuvinte despre titlul de maestru columbofil pe care stiu ca l-ati obtinut?

L. Iordache: Am obtinut acest titlu in anul 2003, in cadrul expozitiei nationale de la Brasov. Ca sa obtii titlul de “maestru columbofil” trebuie sa castigi categoria “Crescator” doi ani consecutiv, apoi trebuie sa castigi categoria “Porumbel” (si aici ma refer doar la locul 1) si sa fi participat la Olimpiada. Dar eu cred ca o sa mai recidivez la capitolul participare la Olimpiada. Cu siguranta.  

RRP: Domnul Lucian, dupa 55 de ani de columbofilie considerati ca mai faceti greseli si astazi?

L. Iordache: Nu. Pot doar sa va spun ca la un moment dat mi-am reprosat, la porumbelul cu seria 11674, “Floricel” (porumbelul participant la Olimpiada) ca dupa ce a obtinut titlul de vice-campion national la categoria “General” in anul urmator l-am angajat la o etapa de Suceava, asta pentru a obtine din nou niste rezultate de exceptie. Ei bine, aceasta angajare a lui la Suceava mi-o reprosez si astazi pentru ca la respectiva etapa acest porumbel nu s-a mai intors acasa. A fost singurul porumbel dintr-un total de 27 de porumbei angajati care nu s-a mai intors.  Pe aceasta cale adresez un mesaj celui la care este posibil sa fi ajuns “Floricel” ca sa aiba mare grija de el si de produsii lui pentru ca este un porumbel extraordinar. Si eu am in prezent urmasi din “Floricel” si vreau sa va spun ca zboara excelent. Unul dintre acesti urmasi ai lui “Floricel” a fost si porumbelul 672. Unul dintre crescatorii romani de la care eu am invatat anumite lucruri a fost Chirita pentru ca el avea oarece legaturi cu lumea columbofila din Vest si putea aduce la acea vreme in Romania reviste columbofile. Chirita era bun prieten si cu domnul Cretulescu si avea posibilitatea sa aduca in Romania documentatie columbofila de calitate, ceea ce era un lucru de remarcat.

RRP: Domnul Lucian, ce parere aveti despre initiativa Guvernului Romaniei de recunoastere a sportului columbofil in Romania, in speta prin infiintarea Federatiei Romane de Sport Columbofil (F.R.S.C.)?

L. Iordache: Sunt la curent cu acest proiect si referitor la columbofilia din Romania sunt adeptul constituirii unei singure grupari columbofile in Capitala, cu o conducere administrativa unica, o coordonare unica, doua clasamente realizate pe zone. In trecut, la fostele expozitii nationale, columbofilii din Bucuresti castigau cel putin 40-50 de cupe nationale. In prezent nu stiu care este situatia exacta si asta se datoreaza acestei dezbinari nejustificate. Si la nivel national trebuie sa aiba loc acelasi proiect de unificare. Trebuie ajuns la o intelegere sportiva in acest sens.

RRP: Aveti culori preferate la porumbei, domnule Iordache?

L. Iordache: Dupa cum ati putut observa, in crescatoria mea nu exista decat porumbei albastri si guti. Nu imi plac porumbeii rosii si bujori. In cariera mea columbofila am avut un singur porumbel bujor, dar cu toate acestea o sa iau o femela de culoare bujor de la domnul Coman Catalin, care la randul ei se trage dintr-un mascul de la domnul Carmazan care a zburat foarte bine. Acel porumbel bujor pe care l-am avut se tragea din susa Dordin, din porumbeii domnului Cretulescu, era un porumbel pe talia porumbeilor de Bricoux, putin mai lung, cu un fuselaj perfect. Ulterior pui din acel porumbel bujor mi-au mers excelent la zbor.

 Sorbind sampania din propria cupa, cea a invingatorului

RRP: La ochii porumbeilor dvs. aveti culori preferate?

L. Iordache: Nu, nici nu ma uit la ei.

RRP: Dar ati imperecheat vreodata porumbei dupa culoarea ochilor?

L. Iordache: Nu.

RRP: Nu urmariti nici marimea pupilei, nici inelul de valoare?

L. Iordache: Nu.

RRP: Dar considerati ca exista vreo legatura intre marimea pupilei si categoria de zbor?

L. Iordache: Nu cred in aceste teorii.

RRP: Domnule Lucian, in toata cariera dvs. columbofila ati avut vreun model de crescator roman pe care l-ati admirat mult si de la care considerati ca ati avut lucruri de invatat?

L. Iordache: Un model singular in acest sens nu am avut. Intr-o anumita perioada a vietii mele am locuit intr-o anumita zona din cartierul Militari in care se aflau cei mai de valoare crescatori de porumbei din Bucuresti, poate chiar si din tara. Unul dintre acesti crescatori a fost domnul Traian Nitescu care si-a adus porumbeii la Depoul Panduri. Pe acea vreme eu eram un copil dar imi aduc aminte cu placere despre: Tioc Cornel (militar de cariera), despre domnul Sparlea, despre domnul Dumitru, despre colonelul Cherestes, despre Feizan, despre Mazilu, doctorul Dumitru Paul. La acea vreme eu eram un pusti, stateam intre acestia si ascultam ce vorbeau. Le mai prindeam si cate un pui dar il duceam inapoi. Niciodata nu mi-a placut sa prind porumbei si nici sa ii pastrez pe cei care intra in crescatoria mea.

 Medalia obtinuta cu ocazia participarii la olimpiada de la Basel

RRP: Am inteles ca unul dintre crescatorii valorosi din Bucuresti, in ultimii ani, a fost domnul Sotir. Este adevarat?

L. Iordache: Da, domnul Sotir era mai mic decat mine cu doi ani, era un crescator de valoare, mai ales in ultimii ani si era prieten bun cu domnul Carmazan. Domnul Sotir mi-a fost chiar prieten si uneori ii dadeam si sfaturi columbofile.

RRP: Cum era columbofilia pe vremurile copilariei dvs? Era mai grea sau mai usoara?

L. Iordache: Era mai placuta pentru ca nu existau orgoliile din ziua de astazi.

RRP: Ce parere aveti despre columbofilia din Romania din urmatorii ani?

L. Iordache: Parerea mea este ca cei care isi doresc sa conduca fraiele columbofiliei romanesti trebuie sa fie priceputi in acest domeniu si sa se uite si putin in spate, la trecutul columbofiliei, cand lucrurile erau mult mai asezate.

RRP: Aici punem punct interviului nostru, nu inainte de a va multumi, in numele tuturor columbofililor romani, pentru amabilitatea cu care ati raspunsul intrebarilor mele.

L. Iordache: Cu placere.

 Si la olimpiada de la Blackpool porumbeii domnului Iordache s-au situat in top

 Premiul de excelenta obtinut pentru intreaga sa activitate columbofila la cel mai inalt nivel

Cel mai de nadejde paznic al porumbeilor

Alte materiale

Comentarii