Columbofilia - un sport "prietenos" - un excelent articol al tinerei Alina Macovei

16:51, Joi, 25.10.2012

Columbofilia - un sport "prietenos"

Imi aduc aminte si acum ce obisnuiau sa-mi spuna amicii si familia…”De ce ai ales sa cresti tocmai porumbei? Nu vezi ca nu ai nici un avantaj de pe urma lor? Unde crezi ca vei ajunge cu asta?” Heh…Inca ma privesc cu dezaprobare. Columbofilia nu este pentru oricine. E greu sa o intelegi daca nu ai fost infectat cu acest virus contagios. Daca nu iti clocoteste sangele in vene asteptand sosirea porumbeilor. 

Ranjesc mandra periind cerul senin cu privirea. Columbofilia e mai mult decat o pasiune, un hobby pentru trecerea timpului, e un sport, o loterie, dar mai presus de toate, columbofilia inseamna competitie! Imi spun aprig aruncandu-i vecinului o privire aspra. Este o lupta dura ce numai crescatorii o pot intelege.

Imi face cu mana arogant. E atat de sigur ca va castiga! Scrasnesc din dinti si ii intorc salutul. Are mai multa experienta decat mine, dar pasarile mele sunt mai bine antrenate. Trag aer in piept si imi inalt privirea spre cer. Doua pete de culoare brazdeaza azurul si ma ridic grabnic. Simt cum inima imi bate cu putere, mai mai sa imi sara din piept. Cele doua pete se apropie si pot distinge cu usurinta siluetele a doi porumbei voiajori. Sunt prea departe pentru a-i putea recunoaste, insa stiu ca unul dintre ei este al meu. Simt asta in fiecare celula si atom columbofil ce imi alcatuiesc trupul. 

S-au despartit si imi atintesc privirea iscoditoare asupra porumbelului strain. Se indreapta spre casa vecinului. Da cateva ture cotetului si se lasa pe acoperisul acestuia. Isi roteste ochii in jur si incepe sa se scarpine. Inghit in sec si ma uit cu coada ochilui la neagra mea. Da un ultim ocol casei si se lasa in picaj. A aterizat pe trapa si respir usurata. Arunc o privire rapida catre rivalul meu. Porumbelul lui inca guruie pe cotet si asta imi da speranta.  Imi frec mainile de bucurie. Inca doi pasi iubita…doar doi pasi mici... Un tiuit puternic sparge linistea mortuara rasunand peste sat.  

- A luat-o! Tip in culmea fericirii si ma intorc catre ai mei. Nu par sa imi impartaseasca entuziasmul dar nu conteaza!  Un alt tiuit rasuna ca un ecou si imi indrept atentia catre adversarul meu.  E negru de furie si mormaie injuraturi. Ridic paharul si il inchin in cinstea sa.  Nu e bine sa razi de raul altuia, dar nici nu se cuvine sa nu sarbatoresti o victorie, imi spun surazand. 

Alte materiale

Comentarii