Auto: legenda `Sagetilor argintii`
09:22, Marti, 02.06.2009
Nasterea legendei Sagetilor Argintii
In urma cu 75 de ani a inceput unul din cele mai importante capitole din istoria sporturilor cu motor. Pe 27 mai 1934, masinile de curse germane aveau sa fie supranumite `Silver Arrow` (`Sagetile Argintii` - n.r.), in momentul in care au intrat pentru prima data pe pista Avus din Berlin. Desi nici Auto Union, compania din care s-a dezvoltat Audi, si nici Mercedes Benz nu au castigat acea cursa, nu a durat mult pana cand cele doua companii au inceput sa domine cursele internationale de Grand Prix.
Aceasta situatie a durat pana la declansarea celui de-al doilea razboi mondial, in 1939. Pare aproape incredibil astazi, insa in 1936 masinile de curse Auto Union ajungeau la o viteza maxima de pana la 380 de km/ora, pe lungile piste ale circuitului Avus - cu adevarat, nasterea unei legende.
Masinile de curse cu emblema celor patru inele au fost inscrise in circuitul Avus din Berlin la data de 27 mai 1934. Primii piloti Auto Union au fost Hans Stuck, August Momberger si Hermann Prince zu Leiningen. Masinilor li s-a imprimat o vopsea argintie puternica, insa cea mai remarcabila diferenta era motorul pozitionat in spatele pilotului. 1934 a fost primul sezon de curse in care designerii au trebuit sa se plieze pe noua formula: masinile trebuiau sa cantareasca maxim 750 kg, insa dimensiunea motorului si tipul de combustibil nu erau limitate.
Ferdinand Porche a fost creierul din spatele masinilor de curse Auto Union. Designul a fost creat special pentru grupul a carui istorie incepe din 1932 prin fuziunea dintre marcile Audi, DKW, Horch si Wanderer. Acesta a supervizat manufacturarea si testarea lor inca din martie 1933, la departamentul de curse Auto Union din cadrul fabricii Horch de la Zwickau. Aprobarea designului sau a avut la baza si caracteristicile motorului de cel putin 250 CP la 4500 rot/min. Pilotul Hans Stuck a confirmat inovatia in momentul in care a doborat recordul de viteza pe circuitul Avus, in martie 1934.
In timpul cursei Avus, masinile Auto Union au facut un spectacol remarcabil. Chiar si in timpul probelor, viteza medie pe un tur inregistrata de Hans Stuck a fost de 245 km/ora, fiind clar cine va fi cel mai rapid concurent. Desi cursa s-a desfasurat pe o ploaie torentiala, masinile Auto Union au fost cu un pas inaintea celorlalte (cu Momberger inregistrand cea mai mare viteza medie: 225,8 km/ora). Pana in turul 10, Stuck luase pana la un minut avans, in momentul in care a aparut o eroare terhnica. La linia de sosire Momberger era al treilea, in spatele pilotilor Alfa Romeo, Guz Moll si Achille Varzi. Un loc pe podium era asigurat. Cu totul accidental, marca competitoare ce are ca emblema steaua cu trei colturi se chinuia cu probleme tehnice si decisese sa nu intre in cursa.
Masinile de curse Auto Union au trecut prin trei etape de perfectionare pana in sezonul 1937 - 1934 Type A: 295 CP, 1935 Type B: 375 CP si 1936/37 Type C: 520 CP.
In aceasta perioada conceptul de baza al designului a ramas neschimbat. Motorul V16 era pozitionat pe centrul sasiului, in spatele scaunului soferului, anticipand astfel designul ce va fi folosit aproape in exclusivitate de catre masinile de curse moderne. In forma sa moderna, motorul avea o capacitate de 6,0 litri si o cutie de viteze doar cu 4 trepte. Un singur arbore cu came opera toate cele 32 de valve, iar arborele cotit, care initial era alcatuit dintr-o singura piesa, a fost inlocuit cu o versiune mai performanta, dezvoltata de specialistul companiei, Hirth. Aceasta noua versiune era formata din segmente individuale unite prin suruburi canelate.
Cei mai faimosi piloti ai acestor masini au fost Bernd Rosemeyer, Hans Stuck, Hermann Paul Muller, Ernst von Delius, Rudolf Hasse si Achille Varzi. In sezonul 1938, odata cu incheierea contractului lui Ferdinad Porsche, inginerul sef Robert Eberan von Eberhorst a schitat un design nou al masinii.
Costul participarii companiei la cursele de Grand Prix poate fi calculat cu exactitate. De la prima pana la ultima cursa din sezon, costurile au crescut de la 1,3 pana la 2,5 milioane de marci germane. In 1935, o masina de curse complet echipata costa aproximativ 50.000 de marci germane. Patru ani mai tarziu, cifra a ajuns pana la 70.000 de marci germane. O echipa de aproximativ 60 de oameni, inclusiv mecanici, era necesara pentru a se ocupa exclusiv de competitie, iar departamentul dedicat curselor a fost format oficial in 1933. Membrii sai au fost special selectati, in majoritatea cazurilor din forta de munca a fabricii Horch din Zwickau, unde era situat departamentul.
Intre 1934 si 1939, Auto Union a cheltuit aproximativ 13,2 milioane de marci germane pentru competitia Grand Prix si a primit aproximativ 2,7 milioane de marci germane in subventii guveramentale, suma ce a acoperit aproximativ 20% din costurile totale anuale. In acei ani, Auto Union a participat in total la 61 de curse de circuit, 30 dintre ele din cadrul Grand Prix. A castigat 24 dintre cursele la care a participat, a iesit pe locul doi in 23 de curse si pe locul 3 in 17 curse. In 1934, 1936 si 1938 un pilot al Auto Union a fost campion al Germaniei. Prin prisma acestor succese extraordinare, Auto Union si-a evidentiat principalele competente in aerodinamica, in dezvoltarea de motoare extrem de performante si abilitatea de a reduce din greutatea autoturismelor construite. In acelasi timp, aceste masini extrem de specializate si performante au evidentiat nivelul inalt al profesionalismului angajatilor Auto Union de la acea vreme.
Sursa: Porsche Romania (30 mai 2009)