Articole
Sondaj
Licitatii / Vanzari
Intrebari
Concursuri / Clasamente
Uniuni / Cluburi
Galerie Foto/Video
Sfatul Medicului
Opinia Specialistului
Pagina principala Materiale Video Crescatorii Diverse English Section Chinese Section FRSC Expozitii For Fun Porumbei de top Comentariile etapei Pagina incepatorului Porumbei pierduti Romania In Direct Contact



Newsletter

Introduceti adresa de email pentru a primi ultimile noutati de la Romanian Racing Pigeons.
Sunteti multumiti de rezultatele pe 2018 obtinute pana acum?
Da
Nu
Partial
Nu stiu
Nu ma pot pronunta

Rezultate sondaj

ACKA - porumbei de agrement si ornament
UNIUNEA COLUMBOFILILOR PROFESIONISTI DIN ROMANIA
Crescatoria MUNTEAN VASILE - Sibiu
Brieftaubenmarkt - Germany
Cupe-medalii-For-Champions
Freialdenhofen & Sohnen - Germania
Produse columbofile Corabia
Site-ul columbofil EBPigeon.com
Site columbofil www.chinaxinge.com
FarmaVet - produse de uz zooveterinar si ptr porumbei
Firma YU YING IMPEX SRL - Accesorii columbofile
Campionul national domnul Bogdan Ciobanu, Suceava
Crescatoria TITA - ANDU
Columbodromul international TRANSILVANIA
Columbodromul GOLDEN RACE, Urlati, Prahova
Produse Porumbei CORABIA
Columbodromul SITGES PARADISE
Columbodrom PIGEON BEST - Prahova
Columbodromul SUPREM
Columbodromul international ORIZONT - Baicoi, Prahova
Columbodromul international BRASOV
Dr Adrian Colniceanu produse columbofile

Sa jucam sau sa nu jucam la vaduvie ? - articol de col. Florin Chirita


15:44, Marti, 30.03.2010



 

Să jucăm sau să nu jucăm la văduvie?

 

Autor: Col. Florin Chiriţă

 

Cei care deja practică deja această metodă de joc vor spune, fără îndoială, un DA hotărât. Adepţii metodei „la natural” vor avea şi ei argumentele lor. Totul depinde de instalaţii, de numărul de porumbei, de timpul de care dispune fiecare şi, nu în ultimul rând, de temperamentul crescătorului. Cred că este suficient să aduc un singur argument pro văduvie. Toată lumea trece de la natural la văduvie, dar arătaţi-mi un crescător care a făcut pasul invers. Când spun văduvie, mă gândesc la văduvia cu masculi (cea cu femele este o altă problemă, care comportă o abordare separată.

 

 

 

 

De ce un văduv obţine rezultate mai bune decât un mascul la natural? Să ne gândim la elementele care motivează un mascul să se întoarcă mai repede acasă. Îl mână „dorul” de femela lui, de boxa lui (porumbelul este o pasăre teritorială), sau de cuib. Dintre aceste trei impulsuri, cel mai puternic este cel sexual. Toată lumea a văzut cu ce ardoare îşi urmăreşte masculul femela în perioada goanei la cuib. Aici este cheia problemei. Masculul „la natural” nu are această motivaţie. Pe de altă parte, forma văduvului este mai constantă în timp, masculul „la natural” având o formă oscilantă, în funcţie de starea de cuib. În plus, forma apare practic la toată echipa de văduvi. De aceea, sosirile văduvilor sunt mai regulate.

 

Unii susţin că nu au timp să facă văduvie, dar consumul de timp nu este deloc mare. Singurele argumente contra văduviei sunt lipsa instalaţiilor şi renunţarea la jumătate din lotul de joc, prin neangajarea femelelor, în cazul văduviei clasice. Sigur că da, dacă n ai spaţiu, dacă stai la bloc şi ţii porumbei în balcon, nu poţi face văduvie. Cât despre femelele ţinute acasă, în ultimul timp, problema se rezolvă prin practicarea dublei văduvii. Care este randamentul văduvelor, rămâne de discutat. În cazul văduviei, se mai poate obiecta şi o tendinţă de scădere a valorii crescătoriei, prin neverificarea femelelor pe parcursul mai multor generaţii. Ultima situaţie se rezolvă prin verificarea femelelor la zborurile cu puii, în cazul cărora s-a ajuns la etape de 600 km.

 

Înainte de a trece la expunerea principalelor elemente ale metodei văduviei, vreau să atrag atenţia că vorbim despre elemente generale. Aplicând această metodă, unii crescători folosesc variante originale, cu elemente uneori diferite şi chiar contrare faţă de alţii. Cred că în columbofilie se aplică foarte bine vorba românească „câte bordeie, atâtea obiceie”, sau varianta sa columbofilă: orice metodă e bună dacă dă rezultate. Pentru a face văduvie, trebuie să ai în vedere trei elemente principale: instalaţii adecvate, o echipă de văduvi, o metodă de conducere a echipei.



 

INSTALAŢIILE

Ca instalaţii, sunt necesare minimum două compartimente: unul pentru văduvi şi altul pentru femele. În cazul în care crescătorul joacă la mai multe categorii de distanţă, apare, evident, necesitatea existenţei compartimentelor separate pentru fiecare echipă, două sau trei compartimente pentru văduvi. Echipa de viteză-demifond are un program diferit de cel al „fondiştilor”. Oricum, este de preferat un compartiment pentru fiecare echipă, deoarece astfel porumbeii pot fi observaţi şi conduşi mai bine. În compartimentul văduvilor sunt necesare boxe simple 60 x 40 x 40 cm, cu poliţă în faţă, sau boxe duble, ce pot fi compartimentate printr-o grilă mediană, cu dimensiunile de 80 x 40 x 40 cm. Personal, recomand al doilea tip, care permite o manevrare mai bună a porumbeilor. Prevederea boxelor cu o mică poliţă triunghiulară, amplasată într-unul dintre colţuri, la jumătatea înălţimii, este utilă, dată fiind tendinţa naturală a porumbeilor de a se aşeza cât mai sus. Nu sunt recomandate locuri de odihnă suplimentare în compartiment. Văduvul trebuie să stea numai în boxa sa. Compartimentul văduvelor poate fi dotat cu odihnitori individuale sau cu rastel. Unii crescători ţin văduvele în compartimente identice cu cele ale văduvilor, ceea ce presupune existenţa unui spaţiu corespunzător şi o investiţie suplimentară.

 

În ce priveşte amplasarea compartimentelor văduvilor faţă de cele ale femelelor, părerile sunt împărţite. Plecând de la ideea că masculul văduv este într-o stare de stres permanent, stres care nu trebuie amplificat, ci dimpotrivă, redus, unii amplasează văduvii în compartimente cât mai depărtate de cele ale femelelor, sau iau măsuri de izolare fonică. Alţii, pentru comoditatea manevrării femelelor, au compartimente vecine şi permit accesul femelelor la masculii lor printr-o simplă deschidere a uşii. Sunt şi crescători care ţin văduvele în voliere deschise, cu acoperiş.

 

ECHIPA DE JOC

Pentru a juca la văduvie, trebuie să formezi echipa. Alegerea masculilor este valabilă numai dacă foloseşti pentru joc ambele metode. Este normal să menţii „la natural” masculii care au obţinut rezultate foarte bune în această stare în primul lor an de concurs. Ţinând seama de faptul că porumbeii tineri, de un an, sunt în general mai nervoşi, s-a mers mult timp pe ideea de a trece la văduvie masculii maturi, care au cel puţin doi ani. Acum, când ne grăbim atât de tare şi vrem să obţinem imediat rezultate cu porumbeii tineri, porumbeii se introduc la văduvie încă din primul an. Va trebui să ai mai multă răbdare mai ales cu porumbeii de fond. Crescătorii care văduvesc şi porumbeii de un an trebuie să fie prudenţi, să pună mai puţin accentul pe obţinerea rezultatelor. Altfel spus, primul an trebuie să fie unul de pregătire.

 

În cazul porumbeilor de viteză demi-fond, a căror carieră se încheie practic la patru ani, văduvirea timpurie, la un an, este în acest moment o practică aproape generală. Fiecare îşi exploatează (ce cuvânt urât!) porumbeii în funcţie de scopul urmărit, de temperament, de pregătire, de felul în care înţelege relaţia cu aceste minunate păsări. Dar, chiar dacă privim lucrurile din acest punct de vedere, strict oportunist, nu ar trebui să uităm că porumbeii cu adevărat excepţionali sunt foarte rari. Angajaţi la sânge din tinereţe, se epuizează oricât ar fi de rezistenţi. Şi nu este mai rentabil să-i menajăm la început, pentru a ne aduce mai multe satisfacţii la deplină maturitate?

 

PREGĂTIREA PROPRIU-ZISĂ A ECHIPEI DE VĂDUVI

În primul rând, trebuie să stabilim data la care împerechem viitorii văduvi şi data la care facem separarea femelelor. Ne ghidăm după data primului concurs la care dorim să concurăm cu masculii văduvi în formă maximă. Este cunoscut că văduvii nu intră în formă chiar imediat după separare. Punctul acesta este atins după 3 -5 săptămâni, dar totul depinde de vârsta porumbeilor, de temperamentul liniei, de crescătorie (mai caldă sau mai rece) şi, în principal, de „talentul” crescătorului. În general, forma apare mai devreme la porumbeii care cunosc deja metoda, mai temperamentali, care s-au dezvoltat într-o crescătorie mai însorită şi care au beneficiat de o hrană mai bogată în seminţe mici. De asemenea, aceasta depinde şi de diverse trucuri folosite de columbofil.

 

Să spunem că vrem să concurăm cu toată echipa la primul concurs, pe data de 1 mai. Putem aplica două modalităţi de separare: pe ou de 10 – 12 zile, sau pe pui de circa 14 zile. Prima metodă are ca rezultat o năpârlire mai lentă, dar a doua oferă o intrare mai rapidă în formă. Socotind ciclurile de împerechere ouat – clocit – creştere, avem pentru cele două variante:

 

 

VĂDUVIA PE OU

29 martie

împerecherea

9 – 13 aprilie

pontă la 10-14 zile

22 aprilie

separarea după 8-12 zile de clocit

29 aprilie

văduvi de o săptămână

 

VĂDUVIA PE PUI

11 martie

împerecherea

21 – 25 martie

pontă la 10-14 zile

8 - 12 aprilie

eclozionare după 18 zile de clocit

22 aprilie

separarea pe pui de 10 – 14 zile

29 aprilie

văduvi de pui,

de 17 – 21 zile

 

Pentru a avea o cât mai mare omogenitate a pontei (toate femelele ouă la diferenţe minime, de una – două zile), este recomandată o împerechere „la vedere” cu cca. 2 săptămâni înaintea împerecherii propriu-zise. Unii crescători utilizează şi o altă variantă: împerechere, pontă de cca. o săptămână. Urmează o săptămână de separare a sexelor, apoi reîmperecherea şi văduvirea definitivă pe ouă de 10 – 12 zile. La văduvirea pe pui, masculilor li se lasă un singur pui în cuib. Pentru ca masculii să fie menajaţi, puiul se trece, pentru hrănire, în compartimentul femelelor în timpul antrenamentelor zilnice. După separarea sexelor, masculii sunt supuşi unui program adecvat de hrănire şi antrenament.

 

Hrănirea se poate face în hrănitori comune (pe pardoseală), sau individual (în boxe). Unii crescători practică chiar şi adăparea în boxe. Sigur, fiecare are argumente pentru modalităţile de hrănire. Cei ce hrănesc în comun spun că se creează o anumită competiţie, astfel încât văduvii manifestă o poftă de mâncare sporită, iar alţii nu au timp pentru hrănirea individuală. Dacă se dispune de timp, administrarea hranei în boxe este o modalitate mai corectă de a aprecia fiecare mascul.

 

Văduvii au o aparentă lipsă a poftei de mâncare. Acest lucru nu ar trebui să ne îngrijoreze prea mult, dacă nu este însoţit de alte semne de scădere a formei: lipsa accentuată a poftei de zbor, nervozitate excesivă, cădere insuficientă a pufului. Alteori, lipsa poftei de mâncare la un anumit mascul poate reprezenta un moment de atingere a formei maxime. Aprecierea corectă depinde ochiul crescătorului.

 

Amestecul de hrană administrat, fie că este propriu crescătorului (în literatura de specialitate se găsesc multe reţete ale unor crescători faimoşi), fie că este fabricat de o firmă specializată, trebuie să ţină seama de mai multe principii:

·        să fie de cea mai bună calitate;

·        să fie echilibrat în glucide, grăsimi, proteine;

·        să nu îngraşe (pe bună dreptate, se spune că „grăsimea este marele inamic al performanţei”).

 

În apa de băut se adaugă produse care favorizează funcţionarea cu un randament sporit a acestui „motor viu” în perioada de efort şi a recuperării sale rapide după concurs. Semnalez faptul că recuperarea totală nu este posibilă. După fiecare concurs se acumulează oboseală, astfel încât şi un porumbel supercampion, angajat pentru 12 – 15 etape săptămânale, poate fi bătut de porumbei mai slabi, dar odihniţi. Până la urmă, oricâte produse „miraculoase” am administra, odihna rămâne cel mai bun medicament pentru recuperare.

 

 

 

 

Iată o schiţă orientativă de hrănire – adăpare a văduvilor:

 

Duminică

(sosire)

Mâncare

depurativă + desert

Apă

Electroliţi + produse de

protecţie a ficatului

Luni

(ziua după concurs)

Amestec depurativ comercial sau

50% porumb + 30% orz + 20% grâu

Apă curată

Marţi

50% amestec depurativ +

50% amestec pentru concurs

Vitamine, acizi aminaţi

Miercuri

Amestec pentru concurs

 

Joi

Amestec pentru concurs

 

Vineri

Amestec pentru concurs

 

Sâmbătă

Amestec pentru concurs

Dimineaţa

Dimineaţa – dextroză,

La îmbarcare – apă curată

 

Piaţa produselor pentru porumbei este foarte diversă, concurenţa este acerbă, iar fiecare producător îşi laudă neobosit marfa. Chiar dacă oferta este generoasă şi tentantă, cred că este de bun simţ să nu amestecăm produsele şi să nu ne limităm la un singur producător. În concluzie, este logic ca o schemă de medicaţie echilibrată să prevadă după sosire (duminică şi luni) produse pentru eliminarea toxinelor acumulate în timpul efortului, la mijlocul săptămânii (marţi, miercuri şi joi) produse de reechilibrare şi refacere, iar înaintea angajării (vineri şi sâmbătă) produse susţinătoare de efort (energizante).

 

ANTRENAMENTUL VĂDUVILOR

Antrenamentul zilnic urmăreşte menţinerea condiţiei fizice, a greutăţii optime, a poftei de mâncare şi a unui tonus general favorabil performanţei. În general, se practică două antrenamente de 30 – 60 de minute, dimineaţa şi seara. De obicei, ele sunt forţate, „la steag”. Cred că o combinare a antrenamentului forţat cu zborul liber este cea mai indicată. Anumite semne de formă se evidenţiază în timpul zborului liber. În plus, zborul liber al văduvilor este un adevărat spectacol. În funcţie de duritatea concursului, luni, după concurs, se poate renunţa la antrenamente. Dacă există timp şi posibilităţi, se pot adăuga şi alte tipuri de antrenament:

 

Acestea sunt utile în cazul concursurilor de fond mare. În luna premergătoare sezonului de concurs, se fac lansări progresive, repetate, la distanţe scurte (10, 20, 50 km). Anumiţi crescători se limitează la mai multe antrenamente scurte, de maximum 20 km. Aceste lansări se fac în grup, dar şi practica lansărilor individuale este răspândită, pentru a obişnui porumbeii să se detaşeze de grup. Antrenamentele scurte din presezon se vor face cu prezentarea femelelor. În fond, atracţia între sexe este baza metodei. Masculii trebuie să priceapă că, la sosire, îşi vor găsi femelele în boxe. În plus, ei vor învăţa să intre rapid, fără să treneze pe acoperiş. În cazul masculilor care sunt în primul lor an de văduvie, prezentarea femelelor este obligatorie. Trebuie precizat că există mai multe moduri de prezentare a femelelor. Ideea este că, la viteză-demifond, cu o noapte de stat în cuşca de transport, femelele trebuie prezentate înainte de introducerea în coş. La fond, cu 2 -3 nopţi în cuşcă, femelele nu vor fi arătate, pentru ca masculii să rămână mai calmi. Există crescători care prezintă femelele indiferent de tipul de concurs, dar şi alţii care nu prezintă femelele niciodată, ci doar platourile.

 

Înainte de introducerea în coş a masculilor, se aduc în compartiment femelele. Se lasă cuplurile împreună, supravegheate, pentru a nu se produce acuplări, până ce fiecare se aşează în platou cu acele chemări specifice. Încercările de acuplare se împiedică cu ajutorul unei baghete. Operaţiunea durează cca. 30 de minute, o persoană neputând supraveghea atent mai mult de 10 – 15 cupluri. Un truc ce poate fi luat în considerare este acela de a prezenta o singură femelă pe pardoseală, cu văduvii închişi în boxe. Se introduc platourile şi se eliberează văduvii. După o curtare generală a femelelor, văduvii încep să se retragă în boxe (platouri), moment în care pot fi introduşi în coş.

 

Iată câteva reguli de conduită, la văduvie, benefice pentru rezultate, după părerea celor care le susţin:

 

În ce priveşte femelele văduve (mă refer la sistemul de joc numai cu masculii), se manifestă uneori tendinţa ca acestea să fie neglijate, ceea ce este o greşeală. Ele trebuie îngrijite corespunzător, pentru a menţine tonusul masculilor. Mai exact, trebuie să fie focoase şi să se manifeste cu ardoare în timpul prezentării. Pot fi ţinute în voliere deschise, cu acoperiş, ori în compartimente cu odihnitori sau boxe. Ultima situaţie este ideală, împerecherea între ele putând fi controlată total. În orice caz, pentru a tempera tendinţa de împerechere, hrana trebuie să fie mai săracă (numai orz). Este bine să avem una - două femele suplimentare, pentru că cele care s-au împerecheat nu mai pot fi prezentate masculilor. Este obligatorie antrenarea lor cel puţin o dată pe săptămână.

 

La sosirea din concurs, masculii îşi găsesc femelele în boxe. Timpul petrecut împreună variază. Anumiţi crescători permit reunirea după concurs timp de 10 – 30 de minute, alţii – câteva ore sau chiar până luni dimineaţa. Acest timp creşte proporţional cu lungimea traseului parcurs. S-a discutat mult pe tema călcării. Până la urmă, s-a ajuns la concluzia că acest fapt nu este important pentru rezultatul masculilor.

 

FORMA VĂDUVILOR

Acesta este un subiect incitant, despre care se pot scrie multe pagini. Un mare columbofil este acela care ştie să aprecieze cât mai corect forma porumbeilor şi să o menţină cât mai mult timp. Ea este o stare în care organismul porumbelului funcţionează la parametrii fizici maximi. Dar nici factorul psihic nu trebuie scăpat din vedere. Apariţia formei depinde de mai mulţi factori:

 

Sigur că este ilogic să opreşti participarea la concurs a unui porumbel care a venit în faţă, chiar de mai multe ori. Este, însă, profund greşit să angajezi în continuare unul care ratează sau prinde coada clasamentului, în ideea că poate „îşi va da drumul” la următorul concurs. Iată câteva elemente pentru aprecierea formei:

·        privirea vie, strălucitoare, creşterea fineţei penajului şi umflarea muşchilor pectorali;

·        lipsa totală a dorinţei de împerechere. La prezentarea femelei, văduvul se culcă în platou, trage capul între umeri şi cheamă femela cu sunete foarte uşoare;

·        zborul uşor în crescătorie. La aterizarea pe pardoseală nu produce zgomot cu picioarele;

·        o uşoară creştere a temperaturii corporale. Picioarele devin mai calde, iar nuanţa roşie devine mai aprinsă;

·        văduvul nu părăseşte boxa, fiind calm. Starea de agitaţie, de nervozitate, plimbarea permanentă prin crescătorie sunt, mai degrabă, semnele unei forme slabe. Agitaţia permanentă deranjează întreaga echipă, motiv pentru care este indicată închiderea în boxe a exemplarelor nervoase;

·        semnul cel mai sigur pentru apariţia formei, element acceptat unanim, este căderea abundentă a pufului în nopţile premergătoare concursului;

·        zborul liber în jurul casei permite, de asemenea, observarea exemplarelor în formă: desprinderea de stol şi zborul la dispariţie timp de câteva zeci de minute sunt considerate semne de formă. Unii văduvi rămân afară după intrarea echipei, fac mici salturi, căpăcesc pe elemente mai înalte ale crescătoriei, pleacă în zbor, urmărind orice porumbel care trece pe deasupra crescătoriei.

 

Pentru readucerea formei, în situaţia în care un exemplar manifestă un declin, pot fi încercate anumite trucuri, cum ar fi repunerea văduvului într-o poziţie de cuib, prin momirea sa cu ouţe calde sau cu un pui de 7 zile, aşezate în platou vineri seara. Acceptarea noii condiţii determină imediat în formă.

Un truc general pentru întreaga echipă este refacerea cuplurilor în momentul constatării unei căderi a formei sau dacă dorim rezultate mai bune. Femelele nu se îndepărtează după concurs. Perechile se pregătesc imediat pentru ouat, iar sâmbăta următoare masculii pot fi angajaţi cu perspective foarte bune. Un bun prieten şi, totodată, un crescător remarcabil a obţinut cu acest procedeu un rezultat excepţional la ultimul concurs al sezonului cu echipa sa de 3 porumbei (4,6 puncte), adăugând astfel ultima cărămidă la soclul de maestru columbofil. Metoda reacuplării văduvilor recomandă însă revăduvirea pe ouţ de 7 – 8 zile, presupunând deci oprirea echipei la următoarele două concursuri sau angajarea pe o poziţie naturală.

 

Deşi, pentru apariţia sau reapariţia formei, mulţi folosesc diverse produse speciale, oferta este generoasă. În plus, să nu uităm una dintre poruncile decalogului columbofil: odihna este cel mai bun medicament.

 

În mod sigur, cele prezentate mai sus nu epuizează problema. Am încercat să punctez elementele generale, poate mai larg aplicabile. Fiecare crescător poate face văduvie cu diferenţe şi adăugiri personale ce depind de priceperea, timpul pe care îl are, porumbeii şi mijloacele materiale de care dispune. În plus, fiecare are micul său secret.

 

Mult succes tuturor!    

 

Triajul anual al porumbeilor (II) - autor col. (r) Georgica PopescuDespre columbicultura cu col. (r) Georgica PopescuArticol despre curentii de inversiune - Sava Gruescu - ResitaSistemul vaduviei - material de Robert MusatTriajul porumbeilor (I) - col. (r) Georgica Popescu


Comentarii

postat la 09:53, Marti, 30.03.2010 de PISTA

UN ARTICOL EXCEPTIONAL !!!!!!!!! SINCERE FELICITARI DOMNULE ALEXANDRU !!!!!!!!!! CEL MAI BUN ARTICOL DIN TOATE TIMPURILE PE ACEST SITE !!! INCA ODATA JOS PALARIA !!! DE-A DREPTUL SUPERB !!!!

postat la 02:18, Miercuri, 31.03.2010 de Cos

Excelent! Mai rar un articol asa dezvoltat. Asteptam unul despre metodele zborului \"la natural\"! Sanatate

postat la 02:48, Miercuri, 31.03.2010 de C Aurel

Dl. Chirita nu a facut altceva decit sa copie articolul si sa mai adauge cateva cuvinte... Felicitari administratorului site-ului! Dl. Pista de la com 1 sunt curios cine este Alexandru pe care tu il feliciti?

postat la 00:19, Joi, 01.04.2010 de PISTA

Alexandru este administratorul acestui site tovarase C Aurel

postat la 10:58, Vineri, 02.04.2010 de costea alexe

C-am ieftina vaduvia asta, oare chiar numai atat le dati?

postat la 11:53, Luni, 19.01.2015 de danut buzle

eu zbor porumbei in fiecare an la vaduvie si vn ff bn de la concurs fiecare are o tactica asa ee cel mai bine la vaduvie bafta
Nume
Email
Comentariu
Cod securitate
Cod securitate

Contact - Regulament
Copyright © 2008 - 2018 RRP. Toate drepturile rezervate.