Articole
Sondaj
Licitatii / Vanzari
Intrebari
Concursuri / Clasamente
Uniuni / Cluburi
Galerie Foto/Video
Sfatul Medicului
Opinia Specialistului
Pagina principala Materiale Video Crescatorii Diverse English Section Chinese Section FRSC Expozitii For Fun Porumbei de top Comentariile etapei Pagina incepatorului Porumbei pierduti Romania In Direct Contact

Newsletter

Introduceti adresa de email pentru a primi ultimile noutati de la Romanian Racing Pigeons.
In anul 2017 ati participat pe columbodroame? Sunteti multumiti de rezultatele obtinute?
Da
Nu
Acceptabil
Nu am participat

Rezultate sondaj

ACKA - porumbei de agrement si ornament
Oneloft Race Nanjing China
UNIUNEA COLUMBOFILILOR PROFESIONISTI DIN ROMANIA
Brieftaubenmarkt - Germany
Cupe-medalii-For-Champions
Freialdenhofen & Sohnen - Germania
Site columbofil www.chinaxinge.com
Produse columbofile Corabia
Site-ul columbofil EBPigeon.com
FarmaVet - produse de uz zooveterinar si ptr porumbei
Firma YU YING IMPEX SRL - Accesorii columbofile
Crescatoria TITA - ANDU
Columbodromul Porumbei de Top
Columbodromul international TRANSILVANIA
Columbodromul SUPREM
Columbodromul international ORIZONT - Baicoi, Prahova
Columbodromul international KASKADORU
Dr Adrian Colniceanu produse columbofile
Columbodromul DALLES BUCSANI
Crescatoria MUNTEAN VASILE - Sibiu
Columbodromul international BRASOV
Columbodromul GOLDEN RACE, Urlati, Prahova

Programul HAARP - realitate sau fictiune?


18:32, Joi, 06.12.2012


Program ştiinţific de cercetare a ionosferei sau act de vandalism global?

Programul HAARP - realitate  sau ficţiune?

 

 

 

12 mai 2008 – Cutremur cu magnitudinea de 7,9 grade pe scara Richter în China, provincia Sichuan. La o lună de la catastrofă, autorităţile estimează în jur  de  28.000 morţi. Dispăruţii încă  nedescoperiţi nu  se  mai  pot afla în viaţă după atâta vreme. Martori oculari declară că au  observat lumini ciudate pe  cer înainte cu câteva minute de începerea seismului.


12 ianuarie 2010 – Cutremur cu  magnitudinea de 7,0 grade pe scara Richter  în Haiti, epicentrul în  apropiere de  capitala Port-au-Prince.  Numărul total  de  victime  apreciat la 230.000 morţi,  300.000 răniţi   și  1.000.000 de oameni rămași fără adăpost. Preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, declară că nu  este vorba  decât  despre un test scăpat  de sub control al marinei americane. Politologul Claudia von Werlhof  din cadrul Universităţii de Politologie din  Innsbruck   susţine că seismul a fost provocat în mod  artificial.

11 martie 2011 – Cutremur cu magnitudinea 9,0 grade pe scara  Richter  în Japonia, epicentrul   în    regiunea    Tohoku,   Oceanul  Pacific. Seismul,  considerat drept cel mai puternic   din    istoria    Japoniei,    provoacă valuri tsunami înalte  de  zece  metri.  Centrala nucleară de la Fukushima devine o bombă  cu ceas. O ipoteză șocantă  circulă  pe forumurile de specialitate: Japonia  nu a fost victima  unei catastrofe naturale, ci a  fost  atacată chiar  în timpul unei  proceduri ciclice  de  „revizie” a reactorului, când  multe  dintre protocoalele de securitate erau  dezactivate. La prima vedere, totul  pare  un  scenariu SF, dar  adepţii teoriei conspiraţiei susţin că un astfel de atac nu ar fi o noutate. Suspecţii  principali: SUA, Rusia  şi China. Arma folosită? Mult controversatul dispozitiv HAARP.

High-Frequency Active Auroral Research Program (Program Activ Auroral de Cercetare cu Frecvenţe Foarte Înalte), demarat în 1992 la Institutul de Geofizică  al Universităţii Alaska din  Fairbanks, este  un  proiect știinţific  creat pentru determinarea comportamentului ozonului, azotului și ionilor la bombardamentul  radiaţiei solare  și  cosmice,  precum și  la emisia  de radiaţii de înaltă  sau joasă frecvenţă de  pe  Pământ. Bugetul  anual recunoscut în mod  oficial este  de 30 de milioane de dolari, deşi se pare că în realitate finanţarea este mult mai mare.  Titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor  Unite, respectiv US Navy  și US Air Force.

 

 

 

Într-o zonă arctică aflată la 320 de kilometri est de oraşul Anchorage din Alaska, Pentagonul a ridicat un puternic transmiţător proiectat să trimită mai mult de 3.000 de megawaţi în straturile superioare ale atmosferei.

HAARP  utilizează un echipament terestru constituit dintr-o reţea de antene. Acest sistem de antene speciale  de mare  putere este descris de către unii oameni de știinţă drept „o teribilă armă    geofizică,    strategică  şi   cosmică   de energie   dirijată”,  „o  reeditare a  proiectului Star Wars într-o formă  mult  mai economică și, în acelaşi  timp,  mult  mai periculoasă, capabil să  provoace schimbarea  vremii,   producând ploi torenţiale, uragane, inundaţii și chiar cutremure”.


Într-o  formulare simplificată, dispozitivul HAARP este un radiotelescop inversat, în sensul  că  antenele trimit   semnale în  loc  să  le primească. Această  tehnologie foloseşte  fascicule  de  unde radio  extrem de  puternice care încălzesc  unele  zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi  reflectate către  Pământ, penetrând absolut orice, cu sau fără viaţă.

 

 

 

Proiectul similar  european numit EISCAT, acronim al European Incoherent Scatter Scientific Association,  este   amplasat  în  Norvegia  şi Suedia.   Ţările  participante  sunt   Marea   Britanie,  Germania, Norvegia, Suedia,  Finlanda, China  și  Japonia.   Rusia  a  dezvoltat propria bază   de   cercetare  a  ionosferei,  denumită SURA,  la  Vasilsurk.  Numeroşi  savanţi  şi experţi  în   armament,  cât   şi   deputaţi  ai Parlamentului European, se arată  deosebit de preocupaţi  de   dezvoltarea  acestui   proiect. Gratan Healy,  expert  în energie  și consilier  al OSCE,  a  dezvăluit că  este  foarte  posibil   să reprezinte  „arma  finală”   ce  poate   duce   la sfârşitul civilizaţiei umane, mărturisind faptul că „războiul geoclimatic a devenit o realitate”.

Richard Williams,  de la Laboratorul Davis Sarnoff,  Princeton,  este  mult   mai  categoric: „HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global.  Pe  lângă   experimente de modificări climaterice s-au realizat pene  totale de  curent și suspendarea comunicaţiilor fără ca  nimeni să  fie  tras  la  răspundere datorită secretizării totale a operaţiunilor militare. Practic, prin  programul HAARP  se experimentează manipularea vremii,  uriaşe  explozii în  scoarţa   terestră  declanşatoare de  mişcări tectonice, plus  utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie  electrică drept arme strategice. Nu întâmplător administraţia Bush a refuzat  să  semneze  Acordul  de   la  Kyoto privind combaterea încălzirii generale a temperaturii pe Terra.”  Dr. Daniel  Winter, fizician  din  Waynesville, Carolina de  Nord, afirmă   că  „este  foarte  probabil ca  asocierea dintre emisiile  de înaltă  frecvenţă ale sistemului HAARP  şi frecvenţele naturale extrem de joase ale Terrei să declanşeze efecte secundare imprevizibile cum ar fi dereglarea echilibrului ecologic sau folosirea  sa ca terorism ecologic”, remarcând faptul că „de la descoperirea tehnicii  radiofonice direcţionale se constată dispariţia coniferelor şi a foioaselor”.

De-a lungul timpului, SUA a experimentat diverse proiecte privind  proprietăţile  și  utilizarea   undelor  electromagnetice –  Argus  în 1958, Starfish în  1962, Solar Power Satellite în 1968 și 1978, Space Shuttle Experiments în 1985, Mighty  Oaks  în  1986,  Desert  Storm  în  1991, Alliate  Force în  1999 – ce  aveau drept scop distrugerea  comunicaţiilor inamicului folosind ionosfera și undele electromagnetice. Dacă armata americană, în colaborare cu Universitatea Fairbanks din Alaska, poate demonstra  că noua  tehnologie de  tip  HAARP  este funcţională şi sigură, ambele  au  de  câştigat. Armata obţine  un scut protector relativ  ieftin, iar  universitatea se  poate   lăuda cu  cea  mai spectaculoasă manipulare geofizică  de la exploziile în atmosferă ale bombelor nucleare.

Pe 10 decembrie 2009, o spirală albastră ciudată şi-a făcut apariţia pe cerul Norvegiei. Unii oameni de ştiinţă afirmă că n-a fost decât rezultatul unui experiment HAARP care a găurit ionosfera, producând pătrunderea şi mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive.

Sistemul HAARP  se bazează pe cercetările fizicianului Bernard J. Eastlund, care a dezvoltat  studiile  lui  Nikolas  Tesla,  autorul  unei teorii  conform căreia  Pământul este  un  conductor uriaș  și sigur,  dând posibilitatea organizării  sistemului de telecomunicaţii. Brevetul american al lui  Eastlund, Metodă şi aparatură pentru  alterarea unei  regiuni  din  atmosfera, ionosfera şi  magnetosfera Pământului, a  fost etichetat ca secret timp  de un an. Prin încălzitorul  ionosferic Eastlund, radiaţia  frecvenţei radio   este   concentrată  şi  focalizată  într-un punct  din   ionosferă, trimiţându-se  astfel   o cantitate de energie  de 1 Watt/cm3, comparativ  cu  alte  dispozitive  capabile să  producă doar  o milionime de Watt.  „Controlul vremii este  posibil,  spre  exemplu, prin  modificarea tiparului vânturilor din atmosfera superioară. Pot avea  loc modificări moleculare ale atmosferei  astfel  încât  să se obţină  efecte  pozitive asupra mediului. Pe  lângă   schimbarea propriu-zisă a compoziţiei moleculare a unei regiuni atmosferice, poate   fi mărită concentraţia  unei  anumite molecule sau  a anumitor molecule. De exemplu, concentraţiile de ozon și azot  din  atmosferă pot  fi mărite artificial. Încălzitorul ionosferic de mare putere ar putea controla vremea pe  principiul aflat  la  baza uneia   dintre  invenţiile lui  Nikolas  Tesla  și anume rezonanţa care  influenţează sistemele planetei. Dacă  sistemul HAARP  ar funcţiona la capacitate deplină, s-ar putea induce schimbarea  climei unei întregi  emisfere.”

Pe 25 iunie 2011, un ciudat nor rotativ pe orizontală a fost vizibil pe o plajă din Florida, un fenomen care apare tot mai des pe tot globul.

 

 

 

Zbigniew Brzezinski, fost consilier  pe probleme  de securitate naţională al Preşedintelui Carter, a scris și el despre folosirea emiţătorilor de  fascicule  puternice de  energie  în războiul geofizic şi climatic, indicând modul în care pot fi cauzate aceste efecte. Prin adăugarea de energie  în mediul nostru înconjurător se pot obţine   efecte  puternice.  Totuşi,   omenirea a adăugat deja mediului cantităţi substanţiale de energie  electromagnetică, fără  a şti  care  este masa  critică. Oare  aceste adăugări nu au avut nici un efect sau există o cantitate cumulativă de  la care  stricăciunile sunt  ireversibile? Este HAARP încă un pas al unei călătorii fără întoarcere? Ne aflăm  oare  pe punctul de a ne îmbarca într-un  experiment energetic ce  va elibera  alţi demoni din cutia Pandorei?

În rapoartele Congresului american se vorbeşte despre utilizarea sistemului HAARP pentru penetrarea Pământului prin   semnale reflectate de  ionosferă. Aceste  semnale vor  fi folosite  pentru a  privi  în  interiorul planetei până   la  o  adâncime  de  mulţi   kilometri,  în scopul   de  a  localiza   depozite de  muniţii și tuneluri subterane ori zăcăminte naturale precum  petrolul.  Problema constă   în  faptul că frecvenţa necesară pentru radiaţiile de  penetrare   a  Pământului se  află  în  gama   care  ar putea avea  efecte  profunde asupra migraţiei peştilor şi animalelor sălbatice,  migraţie ce se bazează pe  câmpuri energetice neperturbate pentru  parcurgerea  traseelor fireşti.   Într-un interviu recent,  dr. Elizabeth Rauscher, om de știinţă  independent, cu o carieră  vastă şi impresionantă în domeniul fizicii marilor energii, afirmă despre programul HAARP: „Se vor  pompa cantităţi imense  de  energie  într-o configuraţie moleculară extrem de delicată ce alcătuieşte structura multistratificată pe care o numim ionosferă”, explicând faptul că ionosfera  este  predispusă la reacţii  catalitice.  Dacă se modifică o mică  parte,  se poate  produce o schimbare majoră.

 

 

 

Dr.  Daniel  Winter,  fizician  din Waynesville, Carolina de Nord, susţine că este foarte  probabil ca asocierea dintre frecvenţele înalte  ale sistemului HAARP  şi frecvenţele naturale extrem de joase să declanşeze efecte secundare  nebănuite.  Se  vorbeşte  despre dezechilibre provocate deja de epoca industrială şi atomică, în special de iradierea mediului înconjurător cu particule mici de mare  viteză comparabile „cu nişte titireze minuscule”. Nivelul nenatural de mişcare a particulelor de energii  înalte  din atmosferă şi din centurile de radiaţii care înconjoară Pământul, numite centurile  Van  Allen,  este  răspunzător de  schimbarea  vremii.  Pe  de  altă  parte,  Pământul îşi descarcă excesul  de căldură şi îşi recapătă echilibrul prin  cutremure şi activitate vulcanică. „Starea  energetică anormală a Terrei şi a  atmosferei  sale  poate   fi  comparată  cu  o baterie   de  maşină supraîncărcată, cu  fluxul normal  de   energie   blocat,   rezultatul  fiind puncte  fierbinţi,  arcuri   electrice,   crăpături fizice şi turbulenţă generală generată de energia blocată  ce încearcă  să iasă.”

Oamenii de știinţă  lucrează de 20 de ani la metodele  războiului  geoclimatic, pe  care  îl numesc eufemistic „modificarea vremii”. Americanii recunosc că în  timpul războiului din Vietnam au cheltuit sume  importante pentru   desfăşurarea  Operaţiunii  Popeye, prima aplicaţie a războiului climateric. În 1967, Pentagonul a încercat să prelungească artificial sezonul ploilor  musonice şi să blocheze prin inundaţii de mare  amploare principalul drum de aprovizionare al forţelor  comuniste din Vietnamul de Sud. Ministerul Apărării al SUA a oferit exemple de studii de manipulare a fulgerelor şi a uraganelor prin proiectele Skyfire şi Stormfury. S-au avut în vedere tehnologii complicate  care  să producă efecte  pe  scară  mare. Studierea căilor de a provoca şi detecta cutremure a reprezentat în urmă cu zeci de ani o parte  din  proiectul Prime Argus.  Finanţarea acestui  proiect a fost acordată de Defense Advanced  Research Projects  Agency,  DARPA, acum cu acronimul ARPA. În 1994, aviaţia  militară americană şi-a făcut public  planul Spacecast 2020 care include controlul vremii, cu observaţia că „folosirea tehnicilor de  modificare a mediului pentru a distruge sau produce pagube unui alt stat este interzisă“.

În  1958, consilierul şef  al  Casei  Albe  pe teme  legate  de  modificarea vremii,  căpitanul Howard T.  Orville,   a  afirmat că  Ministerul Apărării al SUA studiază „moduri de manipulare  a  sarcinilor  electrice   ale  Pământului şi cerului, așadar de  influenţare a vremii,  prin folosirea  unui fascicul  electronic pentru ionizarea sau deionizarea atmosferei deasupra unei suprafeţe date“. În 1966, profesorul Gordon J. F. MacDonald, director adjunct al Institutului de Geofizică  şi Fizică Planetară de la Universitatea din Los Angeles,  consilier  ştiinţific   al  Preşedintelui  Johnson,   a  publicat lucrări cu privire la folosirea  tehnologiilor de control  al mediului în scopuri militare, făcând un  comentariu revelator: „Cheia  unui război geofizic  constă  în identificarea instabilităţilor mediului, astfel încât prin  adăugarea unei cantităţi mici  de  energie  să  se elibereze cantităţi  mult  mai  mari  de  energie.” MacDonald avea  mai multe  idei de folosire  a mediului ca pe  un  sistem  de  armament şi a contribuit la ceea ce era un vis, pentru acea vreme. În capitolul  Cum  să distrugem  mediul  din  cartea   În cazul în care nu obţinem pacea, descrie  cum  se poate  folosi  manipularea vremii,  modificarea climei, topirea sau dislocarea calotelor polare, tehnicile de  diminuare a  stratului de  ozon, ingineria cutremurelor, controlul valurilor oceanice   şi  manipularea  undelor  cerebrale prin  folosirea  câmpurilor  energetice ale  planetei,  susţinând că aceste  tipuri de arme  sunt practic   nedetectabile  de  către   victime.   Este oare HAARP  acea armă?

HAARP  bombardează ionosfera acolo unde ea este relativ instabilă. Un aspect care nu trebuie uitat este acela că ionosfera este un scut electric  activ  care  protejează planeta de  bombardamentul constant cu particule de  energie ridicată din  spaţiu. Această   plasmă conductoare,  împreună cu câmpul magnetic al Pământului, captează plasma electrică  din spaţiu şi o împiedică să ajungă  direct  la suprafaţa terestră, afirmă  Charles Yost  de  la Dynamic Systems, Leicester, Carolina de Nord: „Dacă  ionosfera este profund afectată, atmosfera de dedesubt va reacţiona.” Tot el declara într-un interviu că există o conexiune electrică foarte  puternică între  ionosferă şi partea din atmosferă unde se formează vremea, denumită și atmosfera inferioară. Rezonanţa armonică în reţeaua electrică,  un efect electric  creat de om, produce căderea particulelor încărcate electric din  centurile de  radiaţie Van  Allen,  iar  ionii care cad creează cristale de gheaţă ce duc la formarea norilor  de ploaie.

Ce face HAARP?  Energia  lansată de încălzitorul ionosferic nu  e mare  prin  comparaţie cu  totalul  energiei din  ionosferă, dar  documentele HAARP  recunosc că pot  fi eliberate cantităţi de  mii  de  ori  mai  mari  de  energie decât  cele luate  în calcul până  acum.  La fel ca în cazul „cheii războiului geofizic”  a lui MacDonald, efectele  „nonliniare” ale  încălzitorului ionosferic înseamnă un  impuls iniţial mic cu un efect mare.  ,,Schimbările în câmpul electric  al Pământului rezultate în urma unei explozii  solare  ce modulează conductivitatea pot   avea   un  efect  greu   de  detectat  asupra vremii;  situaţia poate  fi diferită atunci   când schimbările în câmpul electric sunt  cauzate de o ionizarea artificială.”

Energia uriaşă generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio poate distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ. (ⓒ Jason Weingart– http://www.lightningfastmedia.com/)

În ultimii  ani,  asistăm la modificări drastice din punct de vedere climatic.  Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi  masive de zăpadă, secetă,  uragane, cutremure, alunecări de teren.  Singura explicaţie pe care o primim este încălzirea globală  a planetei. Posibilitatea folosirii  fenomenelor meteo   ca  armă   şi  manipularea acestora în interes  propriu pare  a fi pură ficţiune.   Însă  după decenii   de  controverse, comunitatea  ştiinţifică internaţională recunoaşte astăzi  aproape unanim primejdia catastrofală a schimbărilor climatice provocate de  mâna   omului. Manipularea fenomenelor meteorologice ar putea deveni cea mai devastatoare tactică în războaiele viitorului.

 

 

 

 

Deşi rareori se recunoaşte în reuniunile ştiinţifice,  există  în  momentul de  faţă  o  nouă generaţie de arme electromagnetice sofisticate. Conform unui document al US Air Force, intitulat  AF 2025 Final Report, războiul climateric oferă o vastă aplicaţie în domeniul manipulării climei,  punând  inamicul să  se  confrunte cu inundaţii devastatoare, uragane de mare intensitate, secete  prelungite şi cutremure cu grad  mare  pe scara Richter. „Modificările artificiale ale climei  au  devenit acum  parte  componentă a securităţii interne şi internaţionale, având inclusiv aplicaţii  defensive și putând fi utilizate în scop de descurajare. Capacitatea de a provoca artificial  precipitaţii intense, ceaţă densă şi furtuni de  mare  intensitate, ori de  a produce o  climă  artificială în  anumite zone precise  sau  un  cutremur de  mare  intensitate fac parte  acum din setul de tehnologii disponibile”.

Până  la  urmă, tehnologiile revoluţionare pot fi utilizate pentru vindecarea şi ajutorarea umanităţii. Oamenii și-au  dorit  dintotdeauna să  poată controla vremea pentru  a  nu  mai depinde de capriciile unor zei neîndurători. De la  săgeţile   trimise  în   văzduh  și  până   la rachetele moderne pentru spargerea norilor, mulţi  au încercat  să influenţeze clima. 

 

Dar ce se întâmplă dacă  ne jucăm  cu lucruri pe care nu le putem controla?

Răspunsul acestei întrebări  este  probabil vital  pentru supravieţuirea rasei umane.

 

 

 

Programul HAARP - realitate sau fictiune?


Comentarii

postat la 01:25, Luni, 07.01.2013 de vic

ascultati haarp cord pentru continuarea documentarului :)

postat la 23:46, Sambata, 03.01.2015 de Teo

wow, am ramas fara cuvinte!
Nume
Email
Comentariu
Cod securitate
Cod securitate

Contact - Regulament
Copyright © 2008 - 2017 RRP. Toate drepturile rezervate.