Articole
Sondaj
Licitatii / Vanzari
Intrebari
Concursuri / Clasamente
Uniuni / Cluburi
Galerie Foto/Video
Sfatul Medicului
Opinia Specialistului
Pagina principala Materiale Video Crescatorii Diverse English Section Chinese Section FRSC Expozitii For Fun Porumbei de top Comentariile etapei Pagina incepatorului Porumbei pierduti Romania In Direct Contact



Newsletter

Introduceti adresa de email pentru a primi ultimile noutati de la Romanian Racing Pigeons.
Cum ati incheiat sezonul de zboruri cu maturii in 2019?
Foarte bine
Bine
Satisfacator
Prost

Rezultate sondaj

ACKA - porumbei de agrement si ornament
UNIUNEA COLUMBOFILILOR PROFESIONISTI DIN ROMANIA
Brieftaubenmarkt - Germany
Cupe-medalii-For-Champions
Freialdenhofen & Sohnen - Germania
Produse columbofile Corabia
Site columbofil www.chinaxinge.com
Columbodromul PIGEON BEST - Prahova
Firma YU YING IMPEX SRL - Accesorii columbofile
Crescatoria TITA - ANDU
Crescatoria MUNTEAN VASILE - Sibiu
Campionul national domnul Bogdan Ciobanu, Suceava
Columbodromul international TRANSILVANIA
Columbofil Banc Marius Dej
Columbodromul GOLDEN RACE, Urlati, Prahova
Produse Porumbei CORABIA
Columbodromul SUPREM
Columbodromul international BRASOV

Interviu columbofil cu maestrul MIHAI VASILIU, FCPR Botosani, partea a 2-a


20:28, Duminica, 01.01.2012

Interviu cu maestrul columbofil, multiplul campion national, domnul MIHAI VASILIU,

comuna Catamarasti Vale, FCPR Botosani

partea a 2-a

 

 


 Vedere partiala cu voliera porumbeilor din lotul de zbor



 

RRP: Domnule profesor, in columbofilie totul este stiinta exacta sau iti trebuie si putin noroc si fler?

M. Vasiliu: Fara noroc si fler nu faci nimic in columbofilie. Cat de mult este nu stiu, dar conteaza enorm. Tot timpul trebuie sa ai inspiratie. In primul rand daca nu ai o matca buna un poti sa obtii niste produsi cum trebuie. Marele noroc stiti care este? Sa iti faci o matca buna. In trecut mie mi-au furat toti porumbeii de matca si a trebuit sa o iau de la inceput. Iar in momentul in care intervine hazardul, te costa. Mai ales in concursurile lungi, in care porumbeii stau cam 3 nopti si doua zile jumatate in cosul de transport, acestia trebuie sa fie putin mai grei la imbarcare. Porumbelul trebuie sa fie putin mai greu la imbarcarea pentru zborurile de fond.

RRP: Porumbeii de la matca vi-i selectati si la mana ca sa arate bine?

M. Vasiliu: Perfect la mana trebuie sa fie doar un porumbel de standard. In viata mea am vazut fel de fel de porumbei. Imi aduc aminte la prietenul meu din Brno, Kasper, care avea foarte multi bani, tinea in schimb putini porumbei. Atunci el ma chema sa imi arate porumbei de la Anton Keoband. Acestia in ultimii zece ani din perioada respectiva erau campioni detasati in Germania Federala. Si mi-a aratat porumbeii: erau patru bucati, niste albastri, o culoare fumurie care ziceai ca sunt gutani. Cand ii luai in mana constatai ca aveau un stern foarte scurt, in schimb aripile erau lungi si frumoase. Cu osatura erau la pamant. Dupa ani de zile am inceput sa il studiez pe Piet De Weerd care a fost o minte luminata, dar nu cel mai mare. In opinia mea cel mai mare cronicar columbofil a fost Leon Petit si de la el am gasit urmatoarea observatie: “marii porumbei de fond au sternul scurt”. Deci apropos de ce vazusem eu la doctorul Kasper. Mie porumbeii mi-au placut sa aiba aripile lungi, sa fie suplu si sa un fie greu. Un porumbel mai greu pe un traseu dificil, va ceda.

 


 


RRP: Domnule profesor, ati constatat ca la porumbeii dvs. de zbor, atunci cand ii angajati la concurs si sunt intr-o forma deosebita exista semne distinctive care le tradeaza aceasta forma fizica deosebita? Dupa ce semne va dati seama ca un porumbel este mai in forma decat altul?

M. Vasiliu: Aici sunt multe discutii de facut. In cariera mea am avut un singur porumbel care de fiecare data eram sigur ca imi vine primul. Un porumbel care era atasat de mine si  nu se intoarcea acasa decat pentru mine. Cel mai mult ii placea sa merg si sa il mangai cand se intorcea acasa. Porumbeii trebuie sa fie calmi in general, atunci cand il priveste acesta trebuie sa denote ca e sanatos, penajul sa ii straluceasca, privirea sa ii fie clara, sa nu se sperie cand mergi sa il prinzi ca sa il bagi la cos. Sunt tare curios sa vad cum vor veni de la zbor, la etapa de maine, si aceste femele. Pentru ca am constatat ca aveau o foarte mare pofta de zbor si de-abia asteptau sa iasa afara si sa zboare. Datorita rapitoarelor care sunt foarte multe la noi in zona, porumbeii mei stau foarte putin afara. In schimb acestia merg in fiecare saptamana la un zbor de antrenament de 50 km. Si acum, inainte de ultima imbarcare, le-am facut doua antrenamente de 50 km pentru ca au stat mai mult timp.

RRP: Este greu sa descoperi un cuplu de aur in columbofilie?

M. Vasiliu: Este foarte greu. Eu cred ca am avut doar doua sau trei cupluri “de aur” intr-o viata. Dar si cand il descoperi un trebuie sa il mai schimbi. Este exact ca si in casnicie, asa dupa cum bine spunea marele Birlic.

RRP: Domnul Vasiliu v-ati gandit vreodata la urmatoarea intrebare: “Care dintre cei doi parteneri isi transmit mai bine genele catre generatia urmatoare?”

M. Vasiliu: Eu cred ca amandoi isi transmit caracterele la fel de bine. Eu tratez lucrurile in acest caz in mod egal. Dupa cum v-am mai spus, cel mai mare porumbel din crescatoria mea a fost un mascul de Horemans, avand Hector Desmet de Gramond la baza. Acel mascul l-am imperecheat la mine in crescatorie cu cel putin 7 femele si cu toate 7 a dat produsi numai de valoare. Si singurul lucru pe care l-am facut atunci si mi-l reprosez si acum este ca nu l-am imperecheat si cu o femela gutan. Pentru ca astfel mi-as fi dat seama de puterea lui genetica. Vreau sa va mai spun ca in crescatoria mea am avut si femele foarte puternice din punct de vedere genetic si la zbor au fost chiar mai valoroase decat masculii. Si asta o recunosc. Stiti ce spunea batranul Hanak, un mentor ceh al meu in materie de columbofilie? Spunea asa: “Pe drum bun si pe timp scurt vin toti porumbeii. Dar pe acestia sa nu ii tii. Sa-i pastrezi doar pe cei care vin pe timp rau, de la drum lung si pe relief accidentat”. Si acesta este un mare adevar. Cu toate acestea eu respect toti porumbeii, chiar si pe gutani.

 


 

RRP: Exista vreo categorie care se zboara mai greu decat alta?

M. Vasiliu: Fiecare categorie are farmecul ei. Dupa parerea mea in primele doua categorii (Viteza si Demi-fondul) un mare rol il are crescatorul, pe langa porumbei. In schimb la drum lung, adica la etapele de fond si maraton aceste artificii ale crescatorului nu mai au cum sa-si spuna cuvantul pentru ca porumbelul sta mult in cos. Apoi metabolismul porumbelului ii permite ca in 8-10 ore acesta sa elimine din organism cam toate “minunile” care i se dau la imbarcare. Si aceste “minuni” ii fac porumbelului si mai rau pentru ca de fiecare data dupa aceasta perioada de stimulente vine o perioada de letargie. La categoriile de fond si maraton conteaza enorm originea porumbelului si starea lui de sanatate. Din studierea diferitelor documente columbofile am mai retinut un aspect: familiile Denis au fost mai raspandite in mai multe ramuri si unul dintre cei mai inzestrati columbofili din aceasta familie a fost Adonis Denis. El a inceput sa joace cu porumbeii de la peste 1300 km si incepand cu prima Barcelona, deci a fost un jucator numai de drumuri  lungi si foarte lungi. De la el am retinut doua aspecte: 1. porumbeii cu care concurezi la fond sa nu ii obosesti prea mult pe drumuri scurte si 2. atunci cand angajezi un porumbel acesta trebuie sa aiba o conditie fizica buna si o sanatate perfecta pentru ca el nu stie cat de departe este locul de lansare de casa.

RRP: Domnule Vasiliu, considerati ca ambitia este o calitate la porumbeii voiajori si se poate ea cultiva in timp?

M. Vasiliu: Dupa parerea mea calitatile de orden psihologic la porumbei sunt greu de influentat. Ceea ce conteaza mai mult sunt calitatile de natura genetica. Exact ca si la oameni: daca el nu provine dintr-o familie de oameni cuminti, asezati, muncitori, cu bun simt, greu ajungi sa il faci gospodar din coada de caine. Aceasta este opinia mea. Intr-adevar, este vorba despre calitatile cu care se nasc porumbeii si se numesc insusiri individuale, ori acestea se transmit genetic. Inteligenta, memoria, chiar daca se mai formeaza ele prin exercitiul functiunii, dar daca nu exista baza genetica, atunci nu se reuseste mare lucru. Dar mai sunt si exceptii de la regula. Eu le-am spus odata la cativa baieti: daca as fi tanar as merge in piata si mi-as cumpara de acolo 10 pui si cred ca in 2-3 ani, cu putina rabdare as reusi sa fac acei porumbei sa mai si zboare. Spun asta pentru ca eu nu sunt adeptul de a investi sume foarte mari in porumbei. Mai vorbeam in urma cu catva timp cu cativa tineri columbofili din zona mea despre marii investitori in porumbei si din Romania: dr. Stanescu din Bucuresti, dr. Craciunescu din Prahova. Le spuneam atunci ca eu nu inteleg de ce se platesc atat de multi bani pentru porumbei care zboara pe distante nu foarte mari, de exemplu distante de 300 – 400 km. Ei bine la mine in fiecare an puii din crescatoria mea, de 3-4 luni, zboara un drum de peste 600 km fara a fi antrenati cu asociatia.

 



 

RRP: In viata dvs. ati avut sustinerea familiei in cresterea porumbeilor voiajori?

M. Vasiliu: Daca un as fi avut-o nu as fi facut nimic. Si tot timpul am recunoscut acest lucru.

RRP: Daca v-ati mai naste a doua oara, v-ati mai apuca de porumbei?

M. Vasiliu: Nu stiu. Aici trebuie sa va spun ca marea ma pasiune au fost caii, nu porumbeii. Dar a venit regimul acesta si nu am mai putut sa tin cai. Tatal meu, Dumnezeu sa il ierte, a crescut cai de rasa. Iar eu am crescut in mediul acela. Chiar zilele trecute am vizitat impreuna cu un prieten mai tanar, o herghelie de cai de aici din apropiere. Este vorba despre o crescatorie de cai lipitani pe care si parintii mei in cresteau. Patronul hergheliei a fost foarte amabil, mi-a aratat caii, am stat mult de vorba cu el, am vazut si pedigreele cailor care erau adusi din Ungaria.

RRP: Credeti in teoria ochiului la porumbeii voiajori?

M. Vasiliu: Eu nici nu ma uit la ochii porumbeilor.

RRP: Pupila porumbeilor cum va place sa fie?

M. Vasiliu: Mica daca se poate, dar nu este obligatoriu. Nici la culorile ochilor nu am preferinte pentru ca in decursul anilor am avut porumbei cu fel si fel de culori. Chiar si porumbei ceacari am avut care veneau foarte bine.

RRP: Este adevarata afirmatia conform careia porumbeii cu ochii albi sunt mai buni zburatori?

M. Vasiliu: Eu nu cred in aceasta afirmatie. Dupa mine porumbeii cu ochiul alb sau cu ochiul de sticla, sunt niste porumbei mai frumosi ca aspect. Astfel de porumbei cu ochii albi avea inginerul Cretulescu din Bucuresti, caruia ii urez pe aceasta cale multa sanatate. Am vrut sa construiesc la sediul FCPR din Capitala doua panouri: unul cu membrii fondatori ai Uniunii si al doilea cu toti presedintii. Si daca eu m-am imbolnavit nimeni nu a mai realizat acest lucru.

 


 

RRP: Ati imperecheat vreodata porumbeii dupa culoarea ochilor?

M. Vasiliu:  Niciodata.

RRP: Dupa ce reguli va stabiliti perechile de matca, domnule Vasiliu?

M. Vasiliu: Problema numarul 1 la porumbei o reprezinta originea, cu conditia ca porumbelul sa confirme la zbor. Daca originea nu este confirmata in descendenta, acesta se poate trage din cei mai grozavi porumbei. Acesta a fost marele meu curaj: ca am indepartat din crescatorie toti porumbeii care nu au confirmat la zbor.

RRP: Sunteti o persoana rabdatoare cu porumbeii?

M. Vasiliu:  Manifest o rabdare moderata.

RRP: Cati ani le acordati incredere porumbeilor?

M. Vasiliu: La mine trebuie sa zboare din prima generatie. Daca in 2-3 ani nu iese nimic de valoare dintr-un cuplu, atunci nu mai pot sa astept. Atata timp cat oferim aceleasi conditii la toti porumbeii, atunci de ce unii vin si altii nu? Ce scuza sa le mai acord?

RRP: Considerati ca in Romania exista porumbei voiajori de valoare?

M. Vasiliu: Cred ca sunt foarte multi porumbei de valoare in Romania si cu toate importurile care s-au facut si au stricat porumbeii mai vechi.

RRP: Atunci de ce exista aceasta mare atractie pentru crescatorii romani de a aduce porumbei din strainatate?

M. Vasiliu: In opinia mea s-au adus in general porumbei de  proasta calitate, lucru pe care mi-l spuneau si strainii atunci cand mergeam des in vizita in strainatate. Vreau sa va spun acum ce imi spuneau atunci crescatorii straini: pe vremuri acestia tineau porumbei putini, dar acum de cand cererea a crescut continuu....nu se mai sacrifica nimic pentru ca vin strainii si cumpara porumbei cu sacul. In prezent un porumbel campion in Belgia costa foarte mult si nu si-l permit sa il cumpere decat oamenii foarte bogati: japonezii, taiwanezii. Dar in prezent nici acestia nu mai ofera preturi foarte mari pentru ca si ei la randul lor si-au facut propriile statiuni de crestere a porumbeilor si care considera ca sunt mai valoroase decat cele de origine. De ce? Pentru ca acestia pe langa porumbeii campioni i-au cumparat si pe parintii lor si toata familia. Si-au construit o banca genetica foarte buna si acum nu mai achizitioneaza decat sporadic.

RRP: Dupa o intreaga cariera si viata columbofila de succes, ce sfaturi i-ati da unui tanar care astazi ar dori sa intre in sportul columbofil?

M. Vasiliu: Glumind putin, i-as spune sa un se apuce. Daca considera ca poate sa faca o treaba serioasa, atunci sa se apuce. Din start trebuie sa stie ca il asteapta o lupta grea. Apoi sa incerce sa se puna cat de cat la punct cu cunostintele columbofile. Sa nu inceapa sa isi achizitioneze porumbei de valoare. Cobaii sa fie niste porumbei de mai putine parale. Apoi dupa ce invata putina meserie columbofila poate sa umble si la traista. Sa nu se hazardeze sa cumpere porumbei prea scumpi din prima. Apoi sa asculte pe toata lumea, dar sa isi faca o linie de conduita proprie. Iar inainte de a cumpara porumbei de la Vasiliu, de la Popescu, de la Ionescu, sa il studieze in amanunt pe cetateanul respectiv. Adica sa vada: ce face el, cum se prezinta din punct de vedere al culturii columbofile, cum creste porumbei, cum ii antreneaza, cum ii hraneste, cum ii zboara si ce performanta obtine el intr-o perioada de mai multi ani. Adica sa ii urmareasca constanta pentru ca acesta poate sa fie intr-un an mare campion si in anii urmatori sa nu mai obtina nici un rezultat notabil. Asa cum se intampla si in lumea sportului. Apoi sa cumpere porumbei dar numai de la oameni de incredere, sa nu se hazardeze sa aduca multe suse in crescatorie, maxim 2-3 suse. Apoi de trei ori rabdare, pasiune si seriozitate.

 


 In ograda unor oameni gospodari si cu suflet mare si curat darurile lui Dumnezeu sunt pe masura

 

RRP: In viata dvs. ce ati cheltuit mai bun pentru porumbei: timp, bani, nervi, sudoare, sanatate?

M. Vasiliu: Cred ca cel mai mult am cheltuit studiind. Eu am fost un tip autodidact. Apoi mi-a placut sa fac treaba serioasa, adica nu am lasat lucrurile la voia intamplarii. Eu tot ce fac in materie de porumbei o fac doar din placere si din distractie. Nu sunt cu premiile, cu pariurile.

RRP: Domnule Vasiliu, columbofilia se invata sau se fura?

M. Vasiliu: Eu nu am furat nimic si consider ca nu sunt secrete la porumbei. In viata mea columbofila de doua ori am fost foarte inspirat: cu mai multi ani in urma cand ma aflam prin Constanta si am fost invitat la domnul Dan Prusu sa ii vad porumbeii. Atunci Dan a vrut sa imi dea porumbeii la mana, dar eu am refuzat si i-am spus sa nu se chinuie pentru ca eu pot sa ii spun lui care ii este cel mai bun porumbel din crescatorie. I-am zis atunci: vezi tu argintiul acela fumuriu? Acela este cel mai bun porumbel al tau si nu te mai invarti. Ei bine, acela i-a fost cel mai bun porumbel al lui ani de zile, pe la olimpiade etc. Si a doua oara cand am avut inspiratie a fost cand dupa o conferinta la Brasov cand ne-a invitat Tibu la cumnatul lui, Ludu Vasile. Asadar am mers acasa la Ludu Vasile si am vazut porumbeii. Ei bine vreau sa va spun  ca nu stiu cum or fi zburat porumbeii aceia pentru ca un aratau prea bine. Si atunci i-am spus: “Vasile, tu ai aici o femela cuca care nu stiu cei cu ea, de unde o ai, dar aceasta este cea mai buna reproducatoare a ta”. Si atunci vreau sa va spun ca acea femela i-a dat campionul lui national la General. Si atunci el mi-a recunoscut ca respectiva femela fusese prinsa pe vapor.

RRP: Aici punem punct interviului nostru, nu inainte de a va multumi in mod deosebit pentru ospitalitatea si amabilitatea de care ati dat dovada, sa va urez viata lunga, cu sanatate si noi impliniri columbofile.

M. Vasiliu: Cu placere.

 

Emile Matterne - Belgia - partea 1Interviu cu domnul Constantin PURCARU - Comarnic - FCPR - partea a 3-aInterviu cu domnul Procop Nicolae, FCPR Constanta, partea a 2-aInterviu cu domnul Adrian Cretu, UCPR Caracal, jud. Olt - partea 1Interviu cu maestrul Mihai Vasiliu - Botosani - partea a 4-a


Comentarii

postat la 04:09, Luni, 02.01.2012 de George Dobre

Exceptional interviu!\r\nMultumim mult Dl Profesor!

postat la 10:14, Luni, 02.01.2012 de ciocodei cornel.

foarte frumos interviu cu multe lucruri de invatat din el .pacat ca astfel de lideri seriosi si morali nu mai conduc astazi fedderatia noastra . generatia lu Vasiliu , Cretulescu ;Valcu , georgica Popescu ,doctru Dumitru Paul a apus si in locu ei au venit smecheri pusi doar pe capatuiala de la cei mai tineri pina la aia care se apropie de esit la pensie

postat la 22:15, Luni, 02.01.2012 de Florin

domnule Vasiliu sunteti si veti ramane in memoria tuturor columbofililor romani un adevarat model prin conduita , atitudinea si moralitatea de care ati dat dovada o viata intreaga !

postat la 20:39, Miercuri, 04.01.2012 de vasile

tataie la multi ani!!!sa fii sanatos

postat la 23:12, Miercuri, 04.01.2012 de mirel radulian

frumos interviu - la multi ani cu sanatate domnule Vasiliu

postat la 10:51, Vineri, 06.01.2012 de dr. Mircea Bilius

Recunostinta pentru unul din seniorii columbofiliei romane dl prof Vasiliu Mihai.\r\n\r\nS-au scurs multe decenii de cand il cunosc pe dl prof Vasiliu Mihai, astazi o adevarata legenda vie a columbofiliei romanesti. Perspicace si intolerant asa cum ii sta bine unui Presedinte de Comitet Tehnic Sportiv, cred ca alaturi de regretatul prof Giura de la Timisoara pe care istoria columbofiliei noastre l-a invesmantat in uitare prea repede, au constituit pe vremuri cele mai reductabile tandeme, de sub bagheta lor nascandu-se generatii de mari iubitori ai porumbelului calator, redutabil sportivi in arta columbofiliei. Mercantilismul vremurilor de astazi ne face sa omitem faptul ca daca nu iubim porumbelul si nu-i creem conditiile ideale pentru manifestarea aptitudinilor sale, nu-l vom putea zbura cu succes. In dualismul crescator-porumbel, el poarta emblema sinceritatii si ne rasplateste de fiecare data, bineinteles atunci cand noi nu gresim fata de el. Chiar daca uneori dl prof Vasiliu Mihai ne dojenea, povetele, sfaturile, chiar si sanctiunile, eu suportandu-le fiind organizatorul concursurilor, au fost de bun augur, astazi ele s-au materializat prin stralucitoarele cupe care se gasesc in vitrinile columbofililor meleagurilor noastre. Columbofilii din Moldova si nu numai iti poarta recunostinta si consideratie pentru tot ce ai facut. Te iubim maestre! Multa sanatate si multi, multi ani familiei dlui prof Vasiliu Mihai.

postat la 23:40, Vineri, 24.02.2012 de marius mihalcea

un nr de telefon aveti?

postat la 21:09, Marti, 26.06.2012 de aurelian

un adevarat titan al sportului columbofil din romania dumnezeu sa va tina in viata si sa va dea sanatate sa ne mai puteti incinta cu asemenea interviuri despre viata dumneavoastra columbofila\r\nVa urez pe aceasta cale sanatate si viata lunga mult respect Domnule Profesor Vasiliu
Nume
Email
Comentariu
Cod securitate
Cod securitate

Contact - Regulament
Copyright © 2008 - 2020 RRP. Toate drepturile rezervate.