Articole
Sondaj
Licitatii / Vanzari
Intrebari
Concursuri / Clasamente
Uniuni / Cluburi
Galerie Foto/Video
Sfatul Medicului
Opinia Specialistului
Pagina principala Materiale Video Crescatorii Diverse English Section Chinese Section FRSC Expozitii For Fun Porumbei de top Comentariile etapei Pagina incepatorului Porumbei pierduti Romania In Direct Contact



Newsletter

Introduceti adresa de email pentru a primi ultimile noutati de la Romanian Racing Pigeons.
Cum ati incheiat sezonul de zboruri cu maturii in 2019?
Foarte bine
Bine
Satisfacator
Prost

Rezultate sondaj

ACKA - porumbei de agrement si ornament
UNIUNEA COLUMBOFILILOR PROFESIONISTI DIN ROMANIA
Brieftaubenmarkt - Germany
Cupe-medalii-For-Champions
Freialdenhofen & Sohnen - Germania
Produse columbofile Corabia
Site columbofil www.chinaxinge.com
Firma YU YING IMPEX SRL - Accesorii columbofile
Crescatoria TITA - ANDU
Crescatoria MUNTEAN VASILE - Sibiu
Campionul national domnul Bogdan Ciobanu, Suceava
Columbodromul international TRANSILVANIA
Columbofil Banc Marius Dej
Columbodromul GOLDEN RACE, Urlati, Prahova
Produse Porumbei CORABIA
Columbodromul SUPREM
Columbodromul international BRASOV

Interviu columbofil cu maestrul MIHAI VASILIU, FCPR Botosani, partea 1


20:22, Duminica, 01.01.2012

Interviu cu maestrul columbofil, multiplul campion national, domnul MIHAI VASILIU,

comuna Catamarasti Vale, FCPR Botosani

partea 1

 

 


Maestrul Vasiliu, intr-o zi linistita de vara, acasa, printre porumbei



 

RRP: Cand v-ati apucat de porumbei domnule Vasiliu? La ce varsta? Va mai amintiti data aproximativa?

M. Vasiliu: Tatalui meu i-au placut porumbeii. In locuinta in care acum sta nepotul meu si pe care dvs. ati vazut-o venind aici, acolo a fost casa mea parinteasca si acolo am copilarit. Pe vremea aceea oamenii erau gospodari si tata avea un grajd mare in care tinea vitele, caii. Era un grajd mare de vreo 22 de metri si noi aveam acolo tot felul de porumbei. Si azi asa, maine asa, ne-am indragostit de ei, cu toate ca nu le acordam o atentie foarte mare. Pentru ca pe vremea aceea cam fiecare copil avea treaba lui pe langa o casa. Mai tarziu am inceput cu porumbeii in adevaratul sens al cuvantului si cred ca acest lucru se intampla prin anul 1959. Atunci am cumparat eu primii mei porumbei calatori din Bucuresti de la domnul Valcu Constantin si de la inginerul Cretulescu, care era un pic de ruda cu mine.

RRP: Stiu ca dvs. ati avut de-a lungul anilor o susa foarte buna de porumbei, cea de Rijkaert, care v-a facut cunoscut in toata Romania si nu numai. Cum ati reusit sa luati legatura cu acest mare campion?

M. Vasiliu: Vreau sa va spun din start ca eu sunt roman, dar la caracter sunt un tip precum nemtii, adica vorba-i vorba. Aici trebuie sa fac o paranteza si trebuie sa va spun ca  eu cu domnul Valcu, de exemplu, am fost colaborator si am lucrat multi ani la Uniunea Columbofila. Ei bine, nu stiu cum au facut ei si la un anumit moment au adus niste porumbei voiajori din Cehia, prin anii 1960 si ceva. Domnul Valcu cumparase atunci 4 porumbei si eu i-am cerut sa imi vanda unul dintre acesti porumbei. Dansul atunci mi-a raspuns ca porumbeii erau foarte scumpi si de atunci mi-am spus ca nu voi mai cumpara porumbei din Romania, ci voi incerca sa imi rezolv singur problemele. Mai tarziu, adica prin anul 1968, am mers la spartachiada columbofila a tarilor socialiste care s-a tinut la Budapesta. Eu care eram o fire sociabila, m-am imprietenit cu crescatorii cehi si slovaci. In acest grup de columbofili cehoslovaci erau un crescator Shama Iosif care  la data respectiva era cam o vedeta internationala, fost campion olimpic si care fusese si prizonier la rusi. El vorbea bine ruseste, si eu ma descurcam destul de bine, ne-am inteles foarte bine si atunci m-au invitat intr-o vizita la ei.  Mai tarziu am vorbit la uniunea noastra columbofila si in 1968 am mers delegat la zborul de la Brno, impreuna cu un columbofil din Deva care vorbea bine limba germana. Cehii vorbeau germana ca limba straina iar slovacii vorbeau rusa si maghiara ca limbi straine. Dupa ce am terminat treaba cu lansarea porumbeilor de la Brno am mers in vizita la mai multi columbofili. Printre acestia s-a aflat si un mare crescator cehoslovac, pe nume Hanah Joseff, un batran, care era un fel de Traian Nitescu la ei. M-am imprietenit cu acest mare crescator, am mers in vizita la el si am cumparat chiar si doi porumbei. Ulterior am mers in vizita la fratii Shama si la alti crescatori slovaci care mi-au facut cadou si alti porumbei. Si asa au inceput relatiile mele cu crescatorii cehi in acea perioada, cand am mers in vizita de 10 ori la ei, dar si ei au venit in Romania. Ulterior mi-am cumparat porumbei si din Belgia. Referitor la porumbei, eu sunt un tip meticulos si nu ma hazardez inainte sa cumpar un porumbel. Sunt un tip meticulos si studiez foarte bine. Pe vremea aceea citeam foarte multe lucruri despre columbofilie, eram abonat la mai multe publicatii columbofile, si din tot ce am studiat eu si se apropia de conditiile din crescatoria mea (adica sa aiba un numeric mic de porumbei, sa joace tare la fond) era acest crescator Rijkaert.Atunci i-am scris, asta era in anul 1978, si i-am spus ca vreau sa cumpar de la el 4 pui. El mi-a raspuns si mi-a spus ca in acel an nu este posibil acest lucru. Ei bine eu intre timp m-am imbolnavit de rinichi, am stat internat si a trebuit sa ma operez la ambii rinichi. Aceasta problema a mea de sanatate am rezolvat-o abia in anul 1982. Primul lucru pe care l-am facut dupa ce mi-a reusit operatia a fost sa-i scriu domnului Rijkaert si sa ii explic cum au stat lucrurile. Acesta mi-a raspuns si mi-a spus ca tranzactia pe care noi o stabilisem ramanea in picioare. Apoi mi-am scos aprobarile, de tot ce era nevoie, si am cumparat de la dansul 4 pui, care au valorat la vremea respectiva aproape cat o masina. Nu mi-am permis sa cumpar porumbei maturi. Acei pui erau scosi din cei mai buni reproducatori ai lui si intr-adevar s-au dovedit a fi niste porumbei grozavi. Inainte sa cumpar acesti 4 pui mai aveam in crescatorie doi porumbei deosebiti de Fabry de la batranul Hannah si un alt porumbel de Hector Desmet, din Belgia. Acum stau si ma gandesc si cred ca acel porumbel a fost cel mai mare reproducator pe care eu l-am avut in crescatorie. Am mai avut un porumbel de Van der Espt de la doctorul Kaspar. Acesti porumbei mi-au adus faima aproape 20 de ani, incepand cu anul 1968. Chiar si acum urmasi din acesti porumbei mai zboara si acum bine pe la diversi crescatori. In timp am mai avut cativa porumbei valorosi de la domnul Norbert Norman care m-au dus si mai ma duc chiar si acum.

 


 Doamna Vasiliu, o adevarata doamna in adevaratul sens al cuvantului, persoana care i-a fost alaturi maestrului o viata intreaga

 

RRP: Si acesti porumbei i-ati incrucisat?

M. Vasiliu: Eu am aplicat amandoua metodele, adica si consangvinizarea si incrucisarea. Eu le-am spus tuturor ca atunci cand cumperi un porumbel trebuie sa sti pentru ce il cumperi. Cand vrei sa reproduci din ei te bazezi pe niste porumbei consangvinizati, cu putere genetica mare, iar daca vrei sa zbori direct cu ei trebuie sa iti iei hibrizi. Si atunci ce faci? Te uiti cum ii cultiva Vasiliu: are 2-3 suse consangvine puternice ai caror produsi ii combina intre ei si ii zboara  puternic. Eu am zburat cu porumbeii din liniile pure, ani de zile. Eu nu am mers pe linia aclimatizarii. Pe aceasta tema am avut multe discutii cu diversi crescatori care aveau informatii solide pe tema consangvinizarii, a geneticii. Acestora le explicam atunci ca eu nu pot astepta porumbeii 2-3 generatii pentru ca eu merg pe principiul ca daca porumbelul e bun trebuie sa zboare bine de la prima generatie. Daca nu, imbatraneste degeaba. Si eu am zburat tot timpul direct cu produsii porumbeilor importati. Si sa stiti ca porumbeii care dau randament de la prima generatie dau si in continuare. Care nu, ii tot asteptam sa se aclimatizeze si...degeaba. La ora actuala eu nu mai zbor in linie pura porumbeii Ryckaert din doua considerente: unul ca sunt foarte consangvinizati si doi ca nu mai am asa de multi ca sa imi permit sa procedez asa cum procedau odinioara fratii Janssen: ca sa ii mai “arunce” sa ii mai “imprastie”. In schimb, zbor la jumatati de masura adica la mine in matca se gasesc acum vreo 10 cupluri din care 3 sunt Ryckaert pur iar restul de 7 sunt 50%. Produsii din aceste jumatati de masura merg la zbor. Anul acesta mi-am propus (interviul a fost luat domnului Vasiliu in luna iulie 2010 – n.n) daca ma invredniceste Dumnezeu, dupa ce se termina sezonul, ca sa ma ocup de matca. In acest moment eu nu mai sunt un concurent cu porumbeii de pana in 700-800 km  pentru ca nu mai am nici rabdarea necesara si nici forta si de aceea acum concurez la distante de peste 870 km. Si atunci imi propun sa scot din crescatorie toti porumbeii care vin foarte bine pana la distante de pana la 700 km ca sa imi ramana doar cei care vin de la drum lung. Deci imi pastrez linia pura pentru a reproduce si pentru a zbura – hibridarea. Adica combin doua suse puternice din punct de vedere genetic, apoi produsii lor ii combin si ii zbor, iar pe cei mai buni ii duc inapoi in linia pura. Si mergi apoi cu acesti porumbei 20-30 de ani. In anul 2010, sincer va spun, nu ma asteptam ca porumbeii sa imi vina bine in comparatie cu crescatorii care au investit sume foarte mari de bani in porumbei. Eu sezonul de concursuri din 2010 l-am inceput cu 12 porumbei din care 10 erau maturi si 2 porumbei de un an. Acum suntem la ora bilantului pentru ca maine avem ultimul concurs de fond. Dintre acesti 12 porumbei am pierdut pana la aceasta ora 3 bucati. Pe primul la 870 km, unde am angajat 12 porumbei. Dintre acestia 7 mi-au sosit in prima zi pe o ploaie torentiala. La a doua etapa am angajat numai 7 masculi pentru ca femelele trebuiau sa depuna ouale. Eu zbor porumbeii numai la natural si dupa aproape 80 de ani de viata si foarte multi ani de columbofilie inca mai am de invatat de la acesta metoda a zborului la natural. Si acum astept acest zbor ca sa trag inca o concluzie, iar fiecare etapa iti ofera timp de gandire. La a doua etapa eu am avut o distanta de concurs de aproape 920 de km si masculii mei nu erau total refacuti. In prima zi nu mi-a sosit nici un porumbel in schimb am avut a doua zi dimineata incepand cu ora 05.25 a.m. La aceasta etapa am pierdut doi porumbei dintre care unul era excelent. Care este nenorocirea? Ei bine, organizatorii concursurilor din ziua de astazi fac lansarile la ore tarzii si din acest motiv nu se ofera porumbeilor sansa de a se intoarce acasa in prima zi. Atunci porumbeii raman peste noapte afara si sunt foarte multi pungasi care ii prind. Acum, la a treia etapa am angajat si femelele si astept sa vad rezultatul. In concursuri eu merg pe sanse de 50% pentru ca aceasta este miza mea (daca clasez 50% dintre porumbeii angajati, ma declar satisfacut). Apropo de joc, tot timpul am jucat cu ambii parteneri. Este mai bine sa joci cu ambii parteneri decat cu unul, dar trebuie sa iti gasesti perechile potrivite. De exemplu eu acum am in crescatorie doar doua perechi care impartasesc sistemul acesta de joc. In momentul in care mergi la concursuri cu un partener iar celalalt nu este fidel, cand unul se intoarce de la zbor cuplul este destramat. Jocul cu ambii parteneri presupune ca atunci cand ii angajezi pe amandoi, atunci cand acestia pleaca la concurs si au oua, la intoarcere sa le dai oua si acestia sa le accepte. Daca au pui la plecare, sa gaseasca pui la sosire in cuibar.

 


 

RRP: Domnul Vasiliu am observat ca dvs. aveti si niste porumbei foarte frumosi.

M. Vasiliu: La mine sunt frumosi porumbeii care vin.

RRP: Despre marile glorii columbofile mondiale ce parere aveti?

M. Vasiliu: Fratii Janssen au fost unul dintre cele mai impresionante modele, iar la ora aceasta nu mai traieste decat unul dintre ei, mai exact Louis Janssen. Marc Roosens a fost o alta mare personalitate columbofila. Ei bine, dupa ce a scos capul in lume si a castigat o avere din porumbei, pentru ca la ei se castiga, nu ca la noi la romani, si-a construit o crescatorie grozava. Si dupa ce si-a mutat toti porumbeii in noua crescatorie rezultatele au fost catastrofale. Si dupa a declarat ulterior Marc Roosens acesta a spus ca norocul lui ca nu a daramat vechile sandramale in care mai tinea cativa porumbei si acestia ii veneau cel mai bine din concursuri. Un bun prieten columbofil de-al meu, constantean, prieten bun si cu cumatrul – doctorul Mircea Bilius – venea des la mine dar nu ii dadeam porumbei. In sfarsit, dupa vreo caativa ani i-am dat vreo 3-4 pui. Dupa vreo alti 2-3 ani am participat la ei, la Constanta, la o festivitate columbofila si atunci ceilalti crescatori au inceput sa imi reproseze ca ii dadusem porumbei raposatului Ardeleanu care ii batea la fiecare concurs, in special la etapele pe vreme rea. Am participat la acea sedinta cu domnul Constantin Valcu si cu doctorul Dumitru Paul. A doua zi am fost invitati la masa la prietenul meu Ardeleanu care locuia undeva aproape de faleza. Dupa masa am vrut sa merg si sa ii vad porumbeii. Si nu mare mi-a fost mirarea sa constat ca prietenul meu Ardeleanu isi tinea porumbeii intr-o poiata. Si in acea poiata se aflau agatate pe pereti nistre scanduri si niste tigai unde ouau porumbeii. Iar Ardeleanu mi-a spus atunci ca nu are de gand sa scoata porumbeii din poiata  pentru ca pasarile ii veneau foarte bine. Poate daca ar fi mutat porumbeii in alt loc nu le-ar fi convenit. Dar despre Stichelbout stiti ca isi tinea porumbeii la streasina casei? Marele Stichelbout care a creat o susa de porumbei care si astazi zboara era un copil sarac. El isi petrecea timpul la tatal lui Marcel Desmet care era un fabricant. La Stichelbout s-a pripasit un porumbel, sub streasina casei. In acele vremuri acestia mergeau duminica in piata de porumbei, de unde tanarul Stichelbout i-a cumparat masculului pripasit sub streasina o femela. Ei bine, cu descendenti din acea pereche de porumbei Stichelbout castiga premii duminica de duminica. Si asa a inceput sa isi faca porumbei marele Stichelbout. Aceasta susa de porumbei a fost una deosebit de valoroasa. Ei eu mai am in prezent porumbei din aceasta linie si inca merg.

 


 

RRP: Selectiei la mana a porumbeilor ce importanta ii acordati?

M. Vasiliu: Nu-i dau nici o atentie. Porumbelul se intoarce acasa ajutat de inteligenta. De curand m-am intalnit cu Valentin, baiatul lui Mircea Trufin, Dumnezeu sa il ierte. Eu am fost prieten bun cu bunicul lui dar si cu tatal lui. Cand m-am intalnit cu Valentin acesta m-a intrebat daca sa angajeze la zbor o femela care avea aruncate doua pene. Iar eu i-am confirmat ca femela urma sa obtina un rezultat bun, ceea ce s-a si intamplat. Haideti sa va spun acum cum sta treaba si cu penele: cand eram eu concurent in adevaratul sens al cuvantului, nu obisnuiam sa imi duc porumbeii la masina. Veneau baietii si ma ajutau sa iau cosul cu porumbei, sa il duc la masina etc. Unul dintre baieti, care era mai apropiat de mine, mi-a atras atentia atunci ca una dintre femele tocmai aruncase ultimele doua remige: si din pana stanga si din pana dreapta. Eu atunci intr-o doara ii spun ca o sa “castig locul 1 cu acea femela”. Imi aduc aminte ca era un concurs de peste 900 km. Acea femela cu doua saptamani inainte sosire acasa pe locul 3, tot de la un concurs de pe ste 900 km. Ei bine vreau sa va spun la acel concurs am ocupat locul 1 cu acea femela. Probabil ca acea porumbita o fi fost bolnava dupa sezon si nu a terminat naparlirea si atunci a aruncat ultimele remige.

 


 Voliera porumbeilor din lotul de matca

 

 


 

Interviu columbofil cu domnul Radu ILIE - Juventus Bucuresti - FRC - partea a 2-aInterviu cu domnul Gheti Ioan, Brasov - partea a 4-aInterviu cu domnul Gheti Ioan - Brasov - partea 1Interviu cu domnul Procop Nicolae, FCPR Constanta, partea a 2-aInterviu columbofil cu domnul LUPOI CONSTANTIN, FCPR Piatra Neamt - partea 1
Nume
Email
Comentariu
Cod securitate
Cod securitate

Contact - Regulament
Copyright © 2008 - 2020 RRP. Toate drepturile rezervate.