Interviu cu domnul Marius Tunduc - FCPR - localitatea Grosi - Bihor - partea 1
23:31, Joi, 16.04.2009
Interviu cu domnul Ing. Marius TUNDUC
Localitatea Grosi, judetul Bihor
Responsabil tineret în cadrul Comitetului Director al F.C.P.R.
- partea 1 -
Intrebare: In introducerea interviului nostru va rog sa faceti cunoscute vizitatorilor site-ului <Romanian Racing Pigeons> cateva date despre persoana dumneavoastra. (varsta, inceputurile cu porumbeii, dificultati intampinate pana acum, evenimente care v-au marcat sau v-au ramas in memorie etc).
Raspuns: M-am născut în 1976 şi cresc porumbei voiajori din anul 1987. Actualmente sunt căsătorit cu Mihaela şi am doi copii şi mai aşteptăm unul în vară.
În 1987, în satul meu a izbucnit o `epidemie` de creştere a porumbeilor. Astfel că nu prea erau copii în sat (la acea vreme aveam 11 ani) care să nu aibă porumbei. Bineînţeles că marile atracţii erau prinderea porumbeilor de concurs, lauda cu astfel de porumbei şi micile furturi între noi. Prin anii 88 – 99, am avut ocazia să găsesc o carte a d-lui Georgică Popescu care a sădit în sufletul meu pasiunea pentru concursuri cu porumbei. A fost extraordinar la aceea vreme să citesc despre lansări, campioni, îngrijire etc.
Anii au trecut şi în primul an de facultate un coleg mi-a povestit despre un mare crescător de porumbei din Oradea şi astfel am ajuns la profesorul Costea Octavian, prin 1996, practic în ultimii ani de glorie a acestui mare maratonist pe care l-a avut Bihorul. Nu pot sa uit niciodată, primăvara aceea când mergeam la prof. Costea, crescătoria avea luminile aprinse şi porumbeii prin curte începeau împerecherile. Era un spectacol deosebit de frumos.
Am început să achiziţionez astfel porumbei de la diverşi crescători orădeni. În anul 1999 am devenit membru al As. Bihor şi am făcut o achiziţie de 20 de porumbei cu fabuloasa (pentru mine la aceea vreme) sumă de 500 mărci. Bineînţeles că a fost o `ţeapă` cum mulţi crescători fără caracter obişnuiesc să o dea începătorilor. În anumite medii asta se numeşte `şcoală` !!!
În anul 2001 am participat la primele concursuri fiind decepţionat de activitatea columbofilă găsită, eu care credeam că în columbofilie e un tărâm de vis, cu oameni de caracter!
Prima îmbarcare la care am participat mi-a arătat că lucrurile stau tocmai pe dos, fiind obligat să-mi îmbarc porumbeii (cam 25 bucăţi) într-o ladă care era deja prea plină. Cred că acestea sunt motivele pentru care mulţi columbofili începători ajung să abandoneze acest sport. Din contră, pe mine m-a ambiţionat şi în acel moment mi-am spus că voi schimba lucrurile în judeţul meu. Se împlinesc 9 ani de când muncesc pentru a-mi realiza acest vis.
Am început la micul club Vadu Crişului, unde încă din 2001 am realizat o expoziţie anuală unde l-am avut invitat chiar pe preşedintele UFCR, domnul Moldovan Florin, apoi am avansat în `grad` ajungând în toamna anului 2005 preşedintele Asociaţiei Bihor. Am avut un mare noroc să întâlnesc în `drumul` meu oameni deosebiţi, tineri columbofili care doreau să schimbe lucrurile şi am avut tot timpul o echipă foarte bună lângă mine, iar realizările li se datorează în egală măsură.
Pe plan columbofil am avut şansa să-l cunosc pe domnul Buţucanu Ştefan, în anul 2000, şi să învăţ de la acest maestru ce înseamnă de fapt columbofilia. A fost o şansă unică, iar azi suntem prieteni foarte buni, fiind în continuare omul ale cărui sfaturi le cer în problemele ce mi se ivesc în crescătorie.
Domnul Marius Tunduc impreuna cu familia
Intrebare: Ştiu că aveţi o activitate publicistică intensă. Daţi-ne câteva date despre începuturile acestei activităţi şi cum s-a derulat ea până în prezent.
Raspuns: Aşa cum am spus mai sus am încercat mereu să fac ceva în sportul columbofil, să îmbunătăţesc starea lui după posibilităţile mele. Un lucru care m-a deranjat enorm a fost lipsa publicaţiilor de profil, care din păcate nici astazi nu sunt la un nivel optim. A fost extraordinar că oameni ca Laurenţiu Fulga sau Bibi Ştefănescu au scris nişte cărţi excepţionale în jurul anului 2000. Din păcate unul a plecat din ţară iar actualmente Bibi nu mai scrie.
Încurajat de soţia mea dar şi de prietenul meu Fane Buţucanu, am scris în 2003 prima mea carte `Pasiune şi distanţă`, o carte despre marii fondişti ai României din acel moment. Nu a fost deloc uşor fiind un novice în domeniu să strâng şi să formulez materialele. Apoi am investit peste 30 de milioane în tipărirea cărţii, bani care s-au întors înapoi foarte greu, vânzarea desfăşurându-se de atunci şi până acum (şi acum mai am din exemplarele din 2003). Următorul an nu m-am lăsat învins şi am scos şi volumul doi, am scos mai puţin exemplare şi s-a vândut tot. Am continuat cu traducerea unei cărţi de referinţă în columbofilia europeeană, `Caii de curse ai văzduhului`, scrisă de celebrul Piet de Weerd.
În toamna anului 2005 am scos şi o revistă, pe care am încercat să o promovez şi să caut abonaţi la ea, şi cu mari eforturi am reuşit să găsesc ... 4 persoane!!! Bineînţeles că a ieşit doar un număr din acest proiect.
În primăvara anului 2006, după alegerea mea în Comitetul Director al UFCR (azi FCPR) am avut posibilitatea să depun o ofertă pentru revista care Comitetul Director în unanimitate dorea să o avem, gratuit pentru membrii noştri. De atunci până astazi am continuat editarea acestei reviste, încercând să-i cresc calitatea de la an la an, nivelul interviurilor şi să abordez o gamă cât mai largă de subiecte. Totodată am încercat să fiu echidistant atât în ceea ce priveşte categoriile de zbor cât şi zonele geografice, în paginile revistei apărând crescători din majoritatea zonelor ţării.
Intrebare: Dupa aceste scurte date autobiografice vorbiti-ne putin si despre porumbei. Ce ati dori sa afle cititorii nostri despre crescatoria dvs., numarul de porumbei din crescatorie, puii reprodusi anual, structura crescatoriei/compartimente, liniile de porumbei cultivate, originea porumbeilor, intretinerea lor, programul zilnic al porumbeilor, resursele alocate etc.?
Raspuns: Pentru cei care nu ştiu, sunt un pasionat al concursurilor de fond şi maraton, întâmplător în anul 2008 am reuşit rezultate frumoase la viteză şi demifond, culmea cu păsări de fond, însă inima mea bate pentru distanţe mai mari de 500 km.
Crescătoria nouă am realizat-o în iarna anului 2007, la noua locuinţă, unde m-am stabilit din vara anului 2007. Este compusă din trei compartimente pentru masculi, unul pentru femele, două de reproducţie şi două pentru pui. Am modernizat-o recent şi am introdus la lotul de zbor boxe cu benzi automate de curăţare.
Deţin un lot de 100 de porumbei, şi este pentru prima dată când am la zbor în jur de 60 de porumbei. Pentru comparaţie anul trecut am participat la prima etapă de viteză cu 23 de porumbei şi am reuşit locul 7 Naţional General, iar în 2005 am angajat la primul fond 13 porumbei (tot ce aveam), şi am avut locul 4 Maraton Tineret Naţional. Deci nu cred că numărul de porumbei este factorul decisiv pentru performanţă. Bineînţeles mai mulţi porumbei oferă mai mult şanse de a avea mai mulţi foarte buni, cu condiţiia să poţi să le oferi ceea ce le trebuie, iar asta nu este uşor deloc.
Reproduc în jur de 70 de pui anual.
Porumbeii mei participă la concursuri la văduvie totală, atât masculul cât şi femela. La primele etape de viteză au în general ouă sau pui, după etapa a treia începând văduvia. În funcţie de programul meu porumbeii ies afară dimineaţa şi seara, la zboruri libere sau forţate cu steagul. Oricum felul şi durata zborurilor în jurul casei îţi arată starea lotului de porumbei, fiind un lucru obligatoriu de urmărit.
De-a lungul anilor am adus şi eu mulţi porumbei în crescătorie. Am început prin a importa din Ungaria, unde sunt super-porumbei. De fapt am început cu porumbei româneşti la fel de calitate superioară. Am adus de la Fane Buţucanu porumbei care mi-au adus satisfacţii uriaşe, de la Erdei Paul din nou păsări valoroase, de la Lungu Gheorghe din Sibiu, de la Nelu Feştilă, de la Bilan Florin am adus-o chiar pe `Bilana`, o femelă de excepţie. I-am enumerat doar pe cei ale căror păsări au avut şi rezultate, că în rest lista e mai lungă.
Porumbeii din Ungaria au dat rezultate foarte bune în multe locuri din ţară, la prieteni cu care am mers împreună acolo.
Apoi am adus porumbei de la Nouwen Paesen, din Belgia, cu care am o relaţie foarte bună, de la Kipp şi fiul (Hugo) cu care sunt prieten bun, dela Lothar Lessmeister, care a şi fost la mine în România, de la Germain Imbrecht, din `Kleine Didi` a lui Devos am adus un fiu, dar am adus şi mulţi alţii care nu mai sunt la mine în crescătorie pentru că nu au făcut faţă. Deci numai porumbei de fond şi maraton.
Întreţinerea porumbeilor o fac cu produse Roehnfried, iar bugetul alocat anual porumbeilor, dacă punem şi investiţiile în porumbei şi crescătorie, plus îngrijirea efectivă a porumbeilor, concursuri, antrenamente etc, cred că ar fi bine să rămână secret, nu de alta dar soţia mea este însărcinată şi un şoc nu i-ar prinde bine!!!
Aici prezent la Bruxelles, alaturi de cateva personalitati columbofile: domnii Bardos, Tereso, Florin Bilan
Intrebare: Prezentati-ne, in continuare, cateva amanunte si despre sistemul de antrenament la pui/maturi, sistemul de zbor practicat (natural/vaduvie), motivatia porumbeilor etc.
Raspuns: Incep antrenamentele cu 10 zile înainte de prima etapă de viteză, cu etape la 5 km, două trei pe zi. Apoi cresc progresiv până ajung la 100 km. Între concursuri, antrenez porumbeii în funcţie de starea lor. Dacă porumbeii se antrenează foarte bine, sunt sănătoşi şi bucuroşi, le poate face chiar rău antrenamentul cu maşina. Totul depinde de ochiul crescătorului, în a obţine maximum de la porumbeii săi.
Absolut toţi porumbeii mei participă la etape de fond chiar de la un an. În general minim trei şi unii chiar la maraton. Planul meu este să ajung ca toţi yearlingii să zboare două etape peste 800 km şi chiar să le claseze. Peste trei ani mai vorbim, de asta însă este unul dintre visele mele!!!
Motivaţia porumbelului este un lucru despre care vorbesc mulţi, dar prea puţini îl înţeleg. Personal nu mai cred în motivaţie. Dacă ai porumbei de CALITATE, sănătoşi, în formă, bine antrenaţi, capabili fizic să zboare anumite distanţe, vei avea sosiri bune la concursuri. Dacă Dumnezeu este darnic şi ai şi câteva exemplare care pot (după ce au cele de mai sus) să menţină ritmul mai multe curse atunci ieşi şi campion. Am văzut crescătorii foarte bune când te uiţi la clasamente, dar slabe la norme, pentru că nu aveau păsările constante. Grupul era bun per ansamblu, dar week-end de week-end primii sosiţi erau alţi porumbei.
Am avut porumbei cu etape super şi am încercat să fac în toate felurile, să-i motivez, însă degeaba. Cred că acei crescători care povestesc în interviuri despre motivare spun doar etapa când le-a ieşit aceasta (probabil din alte cauze) şi nu zic nimic de celelalte 9 etape când nu le-a ieşţit. Asta este părerea mea şi ştiu că-i va surprinde pe mulţi – CAMPIONUL se auto-motivează – aşa este el!!!
Cred însă că ansamblul de factori arătati mai sus - care nu este posibil fără o crescătorie bună, un ataşament, o dragoste a porumbelului faţă de crescătorie şi crescător - generează campionii.
Intrebare: Despre hranirea porumbeilor (retete, hrana folosita) si tratamentele efectuate (pe perioade din an, recuperatori folositi etc) ce ne puteti spune?
Raspuns: Folosesc hrană din import. În ultimii doi ani la pui şi reproducători Verselle Laga – <Olimpia>. La zburători, în 2008, am zburat cu <Super Dietă>. Deşi pare greu de crezut, porumbeii vin foarte bine. Anul acesta mi-am comandat prin intermediul firmei Roehnfried un tip de hrană creat de Alfred Berger. E un tip de hrana care a intrat la comercializare în Germania, în 2009, dar este foarte scump de aceea nu am dorit să-l aduc la vânzare în România. Pentru mine însă îl voi încerca în 2009. Tratez porumbeii în decembrie contra bolilor comune: viermi, trichomonoză, salmoneloză, şi vaccinez împotriva paramixovirozei şi salmonelozei.
Totodată fac un tratament de 28 de zile cu <Gambazin> pentru ornitoză. Este un model nou pentru România, dar este singura metodă pentru a scăpa de această boală. Neavând posibilitatea să duc porumbeii la analize, prefer această metodă complicată pentru siguranţă.
Între concursuri folosesc din când în când tratamente pentru tricomonoză şi pentru probleme respiratorii.
Folosesc multe produse de întreţinere: <Avidress Plus>, zilnic în apă, <Blitzform>, <Pavifac>, diferite uleiuri.