Comando columbofil - o excelenta poezie dedicata maestrului Gica Stanca, UCPR Constanta, scrisa de dl. Militaru Nistor
23:22, Sambata, 01.11.2014
Comando columbofil
Autor Militaru Nistor
Un eveniment de gală
S-a consumat astă-vară.
Românii au avut parte
De un concurs ca la carte.
În iulie se-ntâmpla,
Douăşopt era ziua.
Noi toţi aveam să vedem
Chiar un maraton extrem.
Vă spun cu exactitate
Din care localitate
S-a făcut atunci lansare,
Dup-o lungă deplasare.
În Tartu, Estonia
A-nceput nebunia.
Au fost lansaţi cam o mie
Campion cine-o să fie?
Printre cei ce-au concurat
Şi care s-a remarcat
S-a aflat şi Stancă Gică,
Un concurent de elită.
Din Constanţa, de la mare,
Şase păsări călătoare
Au plecat să se întreacă.
Ce surprize or să facă?
Pe strada Vârful cu Dor,
Acasă la cuibuşor
Se vor mai întoarce, oare,
Toate-aceste voiajoare?
Sunt sigur c-aţi intuit
Din ceea ce aţi citit
Că “actriţele”-s femele,
Unele, chiar “bătrânele”.
Cinci ani una a-mplinit
Multe-n viaţă-a pătimit.
Alta, patru împlineşte,
“Zero-treizeci” se numeşte.
Două sunt mai tinerele,
Trei ani vârsta pe inele
Iară două sunt chiar crude,
Doi ani au, bătuţi pe muchie.
Aşadar, cu-această trupă
Stancă a plecat la luptă.
Un comando de temut,
Un sextet călit, unit.
Unit de acelaşi sânge,
Prin vene valoare curge.
“Ştefania”-i “vinovată”,
Minunea înaripată.
În jurul ei gravitează
Toţi concurenţii de bază.
Şi la matcă sunt câţiva
Descendenţi din rasa sa.
După această prefaţă
Să anunţăm ce distanţă
Au înfruntat pe parcurs
Eroinele-n concurs.
O mie cinci sute optzeci şi trei
Kilometri, foarte grei!
Adică, de la lansare
Până-n Constanţa, la mare.
Cinci treizeci ceasu’ arată
Când spre ţară se îndreaptă
Echipa de amazoane
Ce vor face-aceste “doamne”?
Douăşase-a fost propusă
Ziua pentru-această cursă.
Şi cum spuneam la-nceput
Două zile a ţinut.
Vorbesc de ziua în care
Soseau de peste hotare
Cei mai buni, mai de temut
Concursu’-a ţinut mai mult.
Aşadar, pe douăşopt,
Dimineaţa, peste port,
Plana uşor către casă
Prima pasăre măiastră.
Pe strada Vârful cu Dor
Se lăsa încetişor
“Nocturna”, o eroină,
Cea mai tânără mezină.
De ce i se spune-aşa?
Pentru că noaptea zbura!
Şi o făcea foarte bine,
Are ochi ca de feline.
Unu-unu-patru-doi-trei
Este paşaportul ei.
Doar doi ani de zile are,
Curaj, clasă şi valoare.
Întâi August e ca dată,
Alta a călcat pe trapă.
“Bătrânica” de cinci ani,
A clasat iar pentru fani.
Nouă-cinci-nouă-şase-cinci
Este frumoasă de pici.
A sosit pe înserat,
Ceasul asta-a constatat.
Iară ziua următoare,
Din nou este sărbătoare,
Pentru că la cuib revine
Una de trei ani de zile.
Doi-trei-zero-şapte-cinci-nouă,
Vreau ca să vă spun şi vouă,
E-o femelă genială,
Pe cer e imperială.
A mai trecut înc-o zi…
Sigur tu mirat vei fi
Nouă treizeci ceasu’ este
Când următoarea soseşte.
Doi-trei-zero-şapte-cinci-patru
Evident, tot de la Tartu!
A patra-a fost la îmbarcare,
Tot aşa şi la clasare.
Şi după nici trei minute,
“Zero-treizeci” e pe “punte”.
Bucuria e imensă,
Mai lipseşte doar o “piesă”.
Unu-unu-patru-trei-nouă,
E una din cele două
Care au doi ani de zile.
La anu’ va veni bine.
E ziua şapte din Gustar,
De-acum totul este clar!
Sextetul s-a refăcut,
Nea Gică e fericit!
Cine nu s-ar bucura
Dac-ar fi în pielea sa?
Cine n-ar fi în extaz
După un aşa “necaz”?
Să îi ai pe toţi acasă
De la o aşa distanţă,
Nu-i la îndemâna oricui.
Şi duşman să-i fii, îi spui:
“Felicitări, nenea Gică!
De-acum nu îţi mai port pică.
Te laud fără-ncetare,
Chiar dacă bătaia doare.
Astăzi îmi scot pălăria,
Las la o parte mândria
Şi din toată inima
Îţi transmit urarea mea!”
Aşa trebuie gândit,
Dacă nu eşti ipocrit.
Luminează-te la faţă,
Salută-l cu eleganţă!
Nu ştiu câţi au reuşit
Să-l felicite cinstit.
Eu o fac cu bucurie
Prin această poezie.
“Bravo, maestre Stancă Gică!
Ai porumbei de elită.
Felicitări înc-o dată,
La anu’ s-o faci iar lată!
Să clasezi, ca şi acum,
Să te afli pe podium.
Este greu, dar vreau să iei
Locul unul, doi şi trei.”